A trecut la domnul Mons. George Surdu

26.04.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - În dimineaţa de 23 aprilie, în chiar ziua Sfântului al cărui nume l-a purtat, a încetat fulgerător din viaţă, în urma unui atac de cord, Monseniorul George Surdu, fondatorul, în 1945, şi rectorul, de la 15 septembrie 1991, al Misiunii greco-catolice şi al bisericii “Sf. Gheorghe” din strada Ribera din Paris. Putem spune că Părintele George a murit cu gândul la România, pentru că îşi cumpărase deja biletul pentru avionul cu care la 25 aprilie ar fi trebuit să vină în ţară pentru o şedere mai îndelungată.

Slujba de priveghi va avea loc joi seara, în biserica misiunii. Alături de Părintele vicar Claudiu Pop, de studenţii greco-catolici sau de alte confesiuni şi de mai vârstnicii lor compatrioţi aflaţi în trecere prin ospitaliera casă a Misiunii, vor veni să-l vegheze în ultima noapte petrecută pe pământ Cardinalul Jean-Marie Lustiger, Arhiepiscopul romano-catolic al Parisului, P.S. Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea (România), Pr. Mihai Frăţilă, vice-rectorul Institutului teologic greco-catolic Pio Romeno de la Roma, români ortodocşi de la biserica “Sfinţii Arhangheli” din strada Jean de Beauvais şi poate şi de la biserica Saint-Sulpice. Părintele George Surdu va fi înmormântat în cimitirul Montparnasse, unde Misiunea a luat în concesiune mai multe locuri de veci.

Născut la 11 iunie 1914 în comuna Boian de lângă Mediaş (judeţul Sibiu), preotul George Surdu se pregătea, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, să-şi ia doctoratul în Teologie la Facultatea catolică din Strasbourg cu o teză despre Sf. Augustin. Mulţi ani mai târziu va spune că a fost inspirat de Sfântul Duh să fondeze o Misiune română de rit bizantin în capitala Franţei, ca un loc de întărire în credinţă şi în iubire de neam pentru toţi cei care aveau să fugă de ocupaţia sovietică pe care o simţea că va veni peste România. La crearea Misiunii l-au ajutat actualul Arhiepiscop al Parisului, Cardinalul Jean-Marie Lustiger, pe atunci tânăr preot, Nunţiul Apostolic Valerio Valens, numit în această funcţie mai întâi la Bucureşti şi apoi la Paris, Cardinalul Tisserand. Înregistrată sub numele “Societatea Bisericii greco-catolice române”, Misiunea a fost autorizată să funcţioneze de ministerul francez al Afacerilor Interne în 1946. Un an mai târziu, informat despre turnura tragică pe care o luase viaţa politică din România, preotul George Surdu se hotărăşte să-şi susţină la Strasbourg teza de doctorat şi apoi să se întoarcă în ţară. Ceva mai târziu îşi dă seama că a făcut o greşeală şi vrea să se întoarcă la Paris, dar autorităţile comuniste nu-l mai lasă să plece din ţară. Au urmat doi ani de închisoare fără să fi trecut printr-un proces, apoi câţiva ani de aşa-zisă libertate, când nu a acceptat nici un serviciu în sistemul comunist, apoi încă şapte ani de închisoare, din 1957 până la amnistia generală pentru deţinuţii politici, din 1964. Până la pensionare, în 1977, a lucrat cel mai adesea ca muncitor necalificat. După evenimentele din decembrie 1989 din România, Părintele Surdu a fost instalat, în septembrie 1991, ca superior al Misiunii greco-catolice din Paris, dependentă juridic de Arhiepiscopia catolică a Parisului dar în legătură spirituală cu Mitropolia Română Unită cu Roma, de la Blaj (datele biografice mi-au fost furnizate chiar de Monseniorul Surdu, în clădirea Misiunii din rue Ribera, în septembrie 1994, vezi buletinul “Viaţa Cultelor”, nr. 89-90 din 15 septembrie acelaşi an).

În urmă cu doi-trei ani, Părintele George Surdu a contribuit cu o importantă sumă de bani la construirea unei biserici în satul natal şi a venit la sfinţirea acesteia. Requiescat in pace.