Ecumenismul şi primatul papal în centrul atenţiei
22.05.2001, Vatican (ZENIT) - Dialogul ecumenic, unitatea creştină şi primatul papal au fost în centrul luărilor de cuvânt ale Cardinalilor din a doua zi a Consistoriului lor extraordinar. Cardinalul german Walter Kasper, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, a fost printre Cardinalii care au consacrat cele zece minute ale intervenţiei temei ecumenismului. „Unitatea este provocarea celui de al treilea mileniu”, a spus el, iar ecumenismul „subiectul” acestui timp.
Cardinalul Kasper a mai spus că Anul Jubiliar a oferit semne profetice în privinţa aceasta, amintind de momentul când Papa, alături de un Arhiepiscop ortodox şi un lider protestant, au deschis Poarta Sfântă a Bazilicii San Paolo fuori le mura. Cardinalul a recunoscut că în timp ce ecumenismul întâmpină o „evidentă rezistenţă” şi „obstacole” din partea unor creştini, el a parcurs un drum lung de la Conciliul Vatican II. De asemenea, dialogul interreligios „s-a accelerat” în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea.
În relatarea făcută reporterilor despre reuniunea cu uşile închise, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Joaquin Navarro-Valls, a spus că mulţi Cardinali i-au mulţumit Cardinalului Joseph Ratzinger, Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, pentru publicarea documentului „Dominus Iesus”. Declaraţia, dată în anul 2000, a evidenţiat în mod clar caracterul unic şi universal al mântuirii aduse de Isus Cristos prin Biserica sa. În cuvântările lor Cardinalii au sugerat ca acest document să fie un ghid, mai ales în dialogul interreligios.
Cardinalii răsăriteni au oferit noi puncte de vedere în dezbaterile privind ecumenismul. Cardinalul sirian Ignaţiu Moussa I Daoud, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, a subliniat dinamismul creştinilor răsăriteni, pentru care dialogul cu alţi creştini nu este o problemă. Provocările cărora ei le fac faţă, a spus el, includ realităţi ca violenţele anti-creştine, în ţări precum India. Cardinalul ucrainean Lubomir Husar, Arhiepiscop Major de Lviv, a explicat că nu este decât o singură diferenţă între ortodocşi şi catolicii de rit răsăritean din ţara sa: recunoaşterea primatului papal.
Patriarhul ortodox al Moscovei Alexei al II-lea consideră că motivul conflictelor dintre Roma şi Ortodoxie este existenţa catolicilor de rit răsăritean. Cardinalul Husar crede însă că tocmai contrariul este adevărat: greco-catolicii trebuie să fie o punte între Bisericile Ortodoxe şi cea Catolică. „Noi avem aceeaşi liturghie şi acelaşi rit”, a reamintit el audienţei.
Cardinalul american Avery Dulles a abordat tema primatului papale şi a importanţei acestuia pentru unitatea Bisericii. Teologul iezuit a spus că unii cred că problema primatului crează o mare dificultate ecumenică, accentuând că tocmai contrariul este adevărat. De fapt, a spus el, marea problemă pentru multe confesiuni creştine este că ele nu au un semn de comuniune care să le reprezinte, să le asigure unitatea. Absenţa unei autorităţi conduce la diviziuni privind doctrina şi disciplina, a mai arătat Cardinalul Dulles.
Cardinalul brazilian Aloisio Lorscheider, Arhiepiscop de Aparecida, s-a referit la lecţiile pe care ni le-a furnizat Anul jubiliar. Într-un interviu acordat luni ziarului parizian „La Croix”, el a spus că ar vrea să ceară o mai mare descentralizare a guvernării Bisericii. Dar astăzi nu a menţionat această subiect.
Se pune problema daca Petru a fost apostol la Roma sau la Antiohia in primul rand. Petru nu a avut niciodata intaietate, iar articolul denatureaza adevarul. Trebuie renuntat la orgoliu daca vrem sa ne unim.
In primul rand ca nu am inteles daca a scris cumva vreo preoteasa in sens de preot femeie? Sau o sotie de preot ortodox? Daca e acest ultim caz, atunci in opinia mea este complet nepotrivit termenul de „preoteasa X„.
Cat despre comentariul „dnei Preotese Nicolae„, ce pot sa recomand decat lectura Bibliei? Atat de dezbatuta este problema primatului, incat ma mir ca astazi cineva mai poate veni cu astfel de obiectii. A se pune mana pe Biblie!
Unitatea crestinilor nu poate fi decat un dar de la Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem staruitor, intelegand mai ales ca de fapt il cer toti cei care spun impreuna Tatal Nostru.
Fiind un dar pe care insusi Domnul Hristos il cere pentru noi de la Tatal, singura cale pentru fiecare din noi ca sa fim uniti intre crestini este sa fim, in toate, ai Lui.
Sa nu uitam niciodata ca avem aceleasi sacramente, aceeasi Scriptura care ne duc la El si ca Domnul ne cere sa traim ascultand de aceleasi porunci. Biserica, in sensul christic, este de pe acum una, asa cum spunem in crez, indiferent daca folosim cuvantul catolic sau sobornicesc, ideea este aceiasi: Cred in UNA BISERICA UNIVERSALA, intemeiata de apostoli.
Deosebirile dintre dogme si practici nu sunt esentiale, rezulta firesc din diversitatea neamurilor si culturilor, a epocilor si personalitatilor. Dar ce inseamna ele in fata pericolelor comune care ne pandesc ? In unele tari religia crestina este ca in primele secole insotita de martiriu, iar inamicul e mai degraba unit in ura si foarte activ. In altele, unde domnesc aparent pacea si buna-starea, inamicul se cheama apostazie de masa, materialism, goana dupa castig, atentia exclusiva la interesul propriu, spiritul de clan, egoismul si dispretul fata de cei diferiti, in bloc. Dumnezeu este acolo unde domnesc caritatea si dragostea, spune o straveche cantare draga fratelui Roger. Sa fim si noi „acolo„ si vom si uniti. Inainte de a incheia, as sublinia inca un lucru: dat fiind ca ce ne desparte se trage dinj istorie, ce-ar fi daca ne-am trai vietile de crestini incercand sa fim ai Domnului „acum si aici„, si totodata cu inima deschisa catre viitor, catre cei tineri, catre generatiile care vor trai intr-o lume ale carei contururi se deseneaza deja, amenintator.
Cand va veni Hristos in slava, gasi-va credinta pe pamant ?