Apel către toţi românii din ţară şi din lume

21.06.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Un Apel către toţi românii din ţară şi din lume a fost dat publicităţii, la 11 iunie curent, la Bucureşti. Regele Mihai I, suveran al României în anii 1940-1947, preşedintele Ion Iliescu şi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu, sunt semnatarii Apelului. Acesta pare a se înscrie în programul de reconciliere naţională pe care şi-l propun preşedintele României şi partidul de guvernământ, PSD (în urma fuziunii din 16 iunie dintre PDSR şi PSDR).

Obligat să abdice la 30 decembrie 1947, când România a fost proclamată republică, Regele Mihai I nu a recunoscut nici una dintre cele două Constituţii republicane ale României, ultima intrată în vigoare în decembrie 1991. În 1997, în timpul mandatului prezidenţial al lui Emil Constantinescu, Regele Mihai I şi-a recăpătat naţionalitatea română, care i-a fost abuziv retrasă de guvernul comunist Petru Groza. Din acel an, Regele Mihai I şi-a oferit serviciile în sprijinul eforturilor României de dezvoltare şi modernizare. Majestatea Sa a efectuat vizite şi a ţinut conferinţe în Anglia, Spania, Suedia, etc., promovând interesele ţării legate de aderarea la Comunitatea Europeană şi la NATO.

La 18 mai ultim, Suveranul fără tron, venit în vizită oficială în România la invitaţia preşedintelui Ion Iliescu, a anunţat că doreşte să se instaleze din nou în ţara sa natală. Dorinţa i se poate împlini acum, dat fiind că unele dintre proprietăţile sale private, confiscate de regimul comunist, i-au fost sau îi vor fi restituite. Actualele reşedinţe ale Regelui Mihai I sunt Palatul Elisabeta la Bucureşti şi Castelul Săvârşin din judeţul Arad (vestul României).

Regele Mihai I este perceput şi de actuala putere ca o personalitate politică de mare credibilitate, mărturie în acest sens fiind, între altele, Apelul al cărui text îl reproducem în continuare:

“Acum, la întrarea în cel de al treilea mileniu, noi, toţi românii, fie că suntem pe pământul moşilor şi strămoşilor noştri, fie că suntem cetăţeni loiali ai altor state, avem datoria să ne gândim la destinul naţiunii române, la viitorul ei, într-o lume aflată în profundă schimbare.

Societatea românească trece prin mari transformări şi se confruntă cu mari greutăţi de ordin economic, social şi politic. Dificultăţilor inerente oricărei schimbări – şi mai ales ale uneia de amploarea şi profunzimea celei începute prin Revoluţia din decembrie 1989 – li se adaugă efectele deceniilor de guvernare totalitară, care au separat România de Europa occidentală. Avem nevoie mai mult ca oricând de solidaritate, de muncă inteligentă şi îndârjită, de un proiect de viitor care să răspundă aspiraţiilor noastre fireşti de pace, prosperitate şi dezvoltare.

Cu toate greutăţile trecutului şi ale prezentului, graţie unor oameni care şi-au păstrat şi apărat idealurile, românii nu şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu, identitatea naţională şi culturală, ataşamentul la valori precum democraţia, libertatea, toleranţa, respectul demnităţii umane. Românii pot fi mândri de valorile lor naţionale, de tradiţiile şi obiceiurile lor, de umanismul lor, de apartenenţa la creştinătatea ortodoxă. Aceasta este zestrea pe care o aduc ei la proiectul Europei unite, o zestre bogată şi originală.

Viaţa generaţiilor noastre, a semnatarilor acestui Apel, nu a fost una uşoară. Am văzut multă durere şi multă suferinţă, am văzut visuri prăbuşite dar şi speranţe împlinite. Am văzut cum din trupul României Mari, înfăptuită prin jertfa de sânge a părinţilor şi bunicilor noştri, au fost rupte teritorii. Am suferit alături de cei care au suferit din cauza totalitarismului.

Nu vrem ca românii, oriunde s-ar afla ei, să mai sufere precum au făcut-o cei din generaţiile trecute. Avem multe de făcut pentru a ne împlini această dorinţă.

Pentru săracii şi pentru copiii României, fiecare din poziţia sa şi după puterile sale, am hotărât să ne unim eforturile în acţiuni conjugate în favoarea celor nevoiaşi. Vă chemăm pe toţi să vă alăturaţi acestui efort. Să arătăm lumii că nouă ne pasă de copiii orfani şi de bătrânii singuri. Să demonstrăm solidaritate şi ataşament faţă de valorile general umane. Doar aşa vom reuşi să ne atingem idealul împărtăşit de toţi românii – de integrare europeană şi euro-atlantică.

Diferenţele de idei şi disputele politice rămân esenţa oricărei democraţii. Românii din interiorul ţării şi cei din lumea largă nu au numai dreptul, dar trebuie să fie încurajaţi să analizeze cât mai profund posibil viitorul naţiunii noastre, compoziţia guvernelor şi alegerea politicienilor noştri. Totuşi, aceste dezbateri trebuie să fie călăuzite de interesele noastre istorice. În viitorul apropiat România se va afla în faţa unor momente majore. Fără progres economic nu vom realiza integrarea ca membru deplin în Uniunea Europeană; fără sprijinul dumneavoastră, cererea României de integrare în NATO nu ar avea acelaşi ecou. Împlinirea acestor două deziderate ne priveşte pe noi pe toţi, şi se aşează deasupra oricăror calcule politice sau personale.

Vom dedica toate eforturile noastre pentru împlinirea acestor ţeluri. Şi aşa cum ţările din regiunea noastră au reuşit să fructifice creativitatea diasporei lor pentru binele naţiunilor lor, facem apel la toţi românii să ne ajute pentru a reuşi în marile încercări care ne stau în faţă. Procesul început în secolul al XIX-lea, prin mişcarea de renaştere naţională, trebuie să se împlinească în secolul nostru, astfel încât românii să devină parteneri egali în familia europeană a naţiunilor.

Ca semn al acestei voinţe comune, dorim să contribuim practic la împlinirea câtorva mari proiecte de asistenţă socială şi de marcare a identităţii noastre creştin-ortodoxe. Un prim proiect pe care dorim să-l sprijinim , şi în folosul căruia îi chemăm pe toţi românii cu posibilităţi să ni se alăture, este schimbarea în bine a vieţii copiilor României, inclusiv prin adopţii ca alternativă la orfelinate, şi a vieţii bătrânilor, tot mai lipsiţi de posibilităţi materiale. Ne gândim de asemenea să sprijinim ctitoriile româneşti de peste hotare, locaşuri de închinare în limba noastră şi mărturii ale credinţei neamului românesc, cum ar fi Aşezămintele de la Ierusalim şi Ierihon. Astfel, ne facem datoria de oameni cu credinţă în Dumnezeu şi în valorile creştine şi lăsăm un semn al trecerii noastre prin lume.

Aceasta este o datorie nu numai faţă de strămoşii noştri, care au luptat şi au murit pentru independenţa noastră, ci şi faţă de generaţiile viitoare, care trebuie să aibă garanţia că niciodată nu vor mai îndura ceea ce generaţiile anterioare au îndurat. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.