Sinodul subliniază rolul Episcopului de învăţător al credinţei

17.10.2001, Vatican (ZENIT) - Episcopul ca „învăţător al credinţei” şi conceptul de colegialitate au fost astăzi cele mai dezbătute subiecte din Sinodul Episcopilor, odată cu prezentarea de către relatorii celor 12 grupuri de lucru a concluziilor în faţa adunării generale.

Grupul „franceză A”, al cărui Relator este Episcopul Jean-Claude Makaya Loembe de Pointe-Noire, Republica Congo, a explicat: „Chiar dacă Episcopul trebuie să intervină în problemele etice pentru a anunţa anumite percepte morale, centrul viu al proclamării sale trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să îl prezinte pe Fiul lui Dumnezeu întrupat în istoria lumii – în primul rând în continentele unde este prezent islamismul – şi apectul dramatic şi eliberator al credinţei în Isus, concentrându-se asupra morţii şi învierii lui Cristos.”

Grupul „hispanic C”, a cărui Relator este Episcopul Carlos Aguiar Retes de Texcoco, Mexico, a spus: „În funcţia sa profetică, Episcopul trebuie să ţină cont de urmarea de către credincios a Persoanei lui Cristos; el trebuie să incite credinţa şi acceptarea conţinutului ei. În acest sens el trebui să ţină seama de ambientul cultural al turmei lui, să proclame Evanghelia în termeni actuali şi accesibili. La fel, noi trebuie să proclamăm un Dumnezeu care nu este static, ci care ne-a promis mântuirea: speranţa noastră stă în această promisiune.”

Episcopul mexican a mai adăugat: „În civilizaţia contemporană, cultura dă întâietate independenţei, relativismului, vederilor iminente şi auto-suficienţei. În faţa acestei situaţii, în comuniune cu Petru, Episcopul trebuie să propună în Dieceza sa kerigma creştină cu toată greutatea adevărului revelat, al cărui autentic învăţător este el, prin autoritatea primită de la Cristos.”

Grupul „italiană B”, al cărui purtător de cuvânt este Arhiepiscopul Cosmo Francesco Ruppi de Lecce, Italia, a explicat că Episcopul „trebuie să fie un `doctor veritatis`, şi din această cauză el trebuie să proclame doctrina lui Cristos şi a Bisericii, conştient că Isus, unicul Răscumpărător şi Domn, ne conduce spre cunoaşterea deplină a lui Dumnezeu şi spre viaţa de har.”

Grupul italian a subliniat „necesitatea ca Episcopul să meargă permanent pe drumul sfinţeniei” pentru a deveni „un învăţător autentic al rugăciunii şi ghid spiritual. Din acest motiv, umilinţa şi sărăcia sa, credinţa sa, speranţa şi iubirea sa trebuie reflectate, oferindu-şi ca şi model pentru turmă viaţa şi slujirea apostolică.”

Arhiepiscopul John Olorunferni Onaiyekan, Preşedintele Conferinţei Episcopale Nigeriene, care a reprezentat grupul „engleză C”, a spus: „Printre adevărurile de credinţă asupra cărora Episcopul trebuie să acorde o atenţie specială se află doctrina despre Isus ca singurul Mântuitor al lumii, despre Biserică ca parte necesară a planului lui Dumnezeu de mântuire şi despre ecumenismul bine înţeles… În aria moralei creştine, trebuie să subliniem doctrina socială a Bisericii, învăţăturile despre căsătorie şi familie, precum şi comportamentul sexual responsabil.”

Rapoartele de după-amiază s-au încheiat cu grupul „hispanic A”, al cărui Relator este Arhiepiscopul Héctor Miguel Cabrejos Vidarte de Trujillo, Vice-preşedinte al Conferinţei Episcopale Peruviene. El a subliniat faptul că „punctul fundamental pe care trebuie să se axeze Episcopul în exercitarea ministerului său este Persoana lui Isus, ascultarea Lui faţă de Tatăl şi centralitatea sa mântuitoare.”

Prelatul peruvian a mai adăugat: „În faţa acestei lumi secularizate şi hedoniste, Episcopul trebuie să îl proclame în primul rând pe Cristos, crucea Sa şi învierea Sa”. De aceea, a susţinut Arhiepiscopul, este nevoie de o „formare permanentă a Episcopului în domeniile spiritual, teologic, pastoral şi altele”, incluzând „progresele ştiinţei” care conduc adesea „la îndoieli asupra moralităţii creştine”.