Istoricul Brâului Maicii Domnului
20.10.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Conform Tradiţiei, Cinstitul Brâu a fost ţesut de însăşi Maica Domnului. După Adormirea sa, aceasta l-a dăruit Sfântului Apostol Toma, în timp ce era adus prin văzduh în locul unde ea fusese îngropată.
Până în secolul al IV-lea, Brâul s-a păstrat la Ierusalim. După un scurt transfer în Capadocia, Brâul a fost adus iar în Oraşul Sfânt de către împăratul Teodosie cel Mare (379-395). Fiul acestuia, Arcadie, salvat în mod miraculos de la înec, în anul 380, de însăşi Maica Domnului, l-a adus la Constantinopol în 395. Aici a fost păstrat pe rând în mai multe biserici, printre care şi cea numită Vlaherne, de care se leagă praznicul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie). Din biserica Vlaherne Brâul a fost dus în bazilica „Sf. Sofia” din Constantinopol.
Împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), vindecată de duh necurat cu puterea Cinstitului Brâu, l-a cusut cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi, şi l-a reaşezat în racla dăruită cu mult timp în urmă de împăratul Arcadie. În calendarul ortodox, evenimentul reaşezării Brâului în raclă este pomenit la 31 august.
În secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian iau Brâul de la Constantinopol; un secol mai târziu, susţine L. Uspenski, cneazul sârb Lazăr I (1372-1389) dăruieşte Brâul mânăstirii Vatoped din Muntele Athos. După alte surse Brâul a fost dăruit acestei mânăstiri de împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care mai târziu va intra în obştea monahală de aici.
Există mărturii istorice referitoare la evlavia românilor pentru Brâul Maicii Domnului încă din evul mediu. Astfel, între anii 1512 şi 1520, domnitorul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, a înnoit incinta mânăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului”. Acesta a fost reparat în 1794 tot cu ajutoare româneşti, iar în secolul al XIX-lea România a dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă, remarcabilă prin realizarea artistică. De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la mânăstirea Vatoped a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească. Este vorba de fapt numai despre o parte din Brâu, pentru că alte două părţi ale acestuia au fost dăruite în anul 1522 mânăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 km de Volos (Grecia).
Această mânăstire a fost întemeiată, conform tradiţiei, în timpul împăratului bizantin Andronic II Paleologul (1282-1321), ca metoc cu hramul „Sf. Nicolae” al mânăstirii Ano Xenias. Numele mânăstirii Kato Xenias (Străina de Jos) provine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ajunsă în mod miraculos aici. Icoana a fost numită Xenia (Străina) deoarece venea dintr-un loc străin.
La 9 iulie 1980, un puternic cutremur produs la ora 5,05 dimineaţa a distrus clădirile mânăstirii Vatoped, dar prin grija Maicii Domnului vieţile maicilor au fost cruţate. Deşi utrenia trebuia să înceapă la ora 5,00, în acea zi toate maicile au întârziat, încât cutremurul le-a surprins în drum spre biserică, şi nu în interiorul ei. Noua mânăstire Vatoped, deschisă în anul 1990, a fost ctitorită la un kilometru distanţă de cea veche, prin grija actualului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Grecia, pe atunci Mitropolitul Hristodoulos de Dimitriados şi Almiru. Pe lângă Brâul Maicii Domnului şi icoana făcătoare de minuni Panaghia Xenias, mânăstirea adăposteşte şi alte moaşte şi odoare sfinte, pe care le scoate spre închinare în fiecare an la vecernia mare a hramului – Ovidenia Adormirii Maicii Domnului, 23 august.
De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi, în special de cancer, şi a ajutat să nască femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei panglici care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului. De asemenea, Cinstitul Brâu a făcut să înceteze diferite epidemii: în 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Ţara Românească pentru îndepărtarea ciumei; în 1871 sultanul turc sub a cărui protecţie se găsea Muntele Athos după căderea Constantinopolului, a dus Brâul în ţara sa pentru îndepărtarea holerei; în 1894 Brâul a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantaţiile de lămâi şi portocali.
În perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Brâul Maicii Domnului de la mânăstirea Kato Xenias s-a aflat la Iaşi cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane – Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie – prin bunăvoinţa ÎPS Ignatios, Mitropolitul grec de Dimitriados şi Almiru, şi prin purtarea de grijă a ÎPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi prin mijlocirea Centrului Cultural Elen „Panellinion” din Iaşi, condus de dl Dimitrios Fourlemadis. Evenimentul a marcat totodată împlinirea a 600 de ani de la recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol (26 iulie 1401) şi a 360 de ani de la aducerea la Iaşi a moaştelor Sfintei Parascheva (13 iunie 1641). Peste un milion de credincioşi au cinstit în aceste zile la Iaşi Brâul Maicii Domnului, împreună cu moaştele întregi ale Sfintei Parascheva şi cu fragmente din moaştele Sfântului Gheorghe.
Istoricul Brâului Maicii Domnului este semnat de Pr. Petru Sidoreac într-o broşură publicată de editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Până la 22 octombrie curent, racla cu Brâul Maicii Domnului a fost purtată spre venerare în alte opt oraşe româneşti.
