Guvernarea contradictorie PSD

12.11.2001, Bucureşti (Ziua) - (a se vedea părţile privind problema dărâmării bisericilor greco-catolice)

Reintoarcerea primului ministru Adrian Nastase din turneul triumfal Canada, SUA, Marea Britanie a avut loc intr-o Romanie la fel de mizera, in prag de dezintegrare morala, in care autoritatile statului isi pierd autoritatea pe zi ce trece. In ultimii sase ani, de la semnarea Tratatului cu Ungaria pana la trecerea Romaniei pe lista tarilor cu care UE va negocia aderarea, am avut tot felul de succese diplomatice. Politica ferma de sprijinire de catre presedintii si Guvernele de la Bucuresti a campaniilor duse de NATO in Kosovo- Serbia, de SUA si Marea Britanie in Afganistan, nu putea sa treaca neobservata. Campania de schimbare a „imaginii negative” a Romaniei pe plan international nu a putut corecta perceptiile strainilor, pentru simplul motiv ca situatia reala din tara noastra a fost si ramane dezastruoasa, inainte si dupa alegerile din 1996 sau 2000. Romania reala este o tara in calamitate sociala si politica de cateva decenii. Imaginea Romaniei este putin deformata, pentru simplul motiv ca se reflecta doar aspecte partiale, fragmentare din dezastrul general. Chestiuni precum „copiii institutionalizati”, „copiii strazii”, „cainii vagabonzi”, „discriminarea romilor” si altele de acest tip nu au mare semnificatie pentru romanul de rand si nici pentru oficialitati, pentru ca ele sunt doar cateva „detalii” din realitatea sufocanta a saraciei in care se zbat milioane de pensionari, someri, tineri, muncitori, tarani, intelectuali etc.

Occidentul nu a inteles contextul saraciei din Romania, nici principalele sale cauze (mostenirea comunismului, dar mai ales coruptia, ineficienta, nepasarea, incompetenta autoritatilor romane). Occidentalii nu au inteles cu adevarat problemele saraciei generalizate, nici pe cele ale ineficientei sistematice a guvernelor, asa cum nu au inteles problemele Islamului si ale Orientului Mijlociu, Africii, Asiei Centrale, Americii Latine etc. Orbirea care vine din limitele intelectuale si morale ale unor politicieni occidentali, ca si din cinismul etic relativist produs de civilizatiile prosperitatii, i-a exasperat atat de mult pe fundamentalistii islamici incat ei au decis sa pedepseasca Occidentul prin atentate criminale. Degeaba incearca politicienii si diplomatii romani „sa vanda” in afara o alta imagine a Romaniei decat cea reala, prezentand in cel mai bun caz tot bucatele de realitate, daca nu sunt in stare nici sa explice realitatea greutatilor cu care se confrunta tara noastra, nici sa schimbe in mod decisiv realitatea insasi.

Guvernarile postcomuniste autohtone nu au reusit sa combata nici una dintre cauzele saraciei (de la cele economice – mentinerea „gaurilor negre,” lipsa de restructurare si privatizare, nesprijinirea initiativei private si a investitiilor straine, lipsa de investitii in educatia superioara si cercetare, pana la cele politice si morale – coruptia administratiei, justitiei, a moravurilor publice, subevaluarea si nesprijinirea numeroaselor grupuri de expertiza, in contrast cu favorizarea retelelor clientelar-mafiote etc.). Actuala guvernare PSD este mult mai organizata decat coalitia din perioada 1996-2000 si decat a fost PDSR inainte de 1996, dar aceasta nu este altceva decat o imbunatatire cantitativa, formala. Nu se observa nici o schimbare calitativa, la nivelul vointei politice, in sensul scoaterii justitiei de sub dependenta de politica, a sprijinirii consecvente a proprietatii private, a combaterii crimei organizate, a prevenirii procesului degradarii continue a starii de sanatate fizica si mentala a populatiei, si prabusirii indicatorilor demografici, a scoaterii administratiei publice, politiei, sistemului de sanatate etc. de sub dominatia functionarilor si prestatorilor de servicii corupti, iar lista ar putea continua. Toate se reflecta in sondaje de opinie care aproximeaza nivelul increderii populatiei fata de institutii.

Lipsa de autenticitate a eforturilor PSD, Cabinetului Nastase si Parlamentului pesedizat de a consolida democratia se vede daca examinezi comparativ modul in care ele abordeaza chestiunile cruciale ale democratizarii politice, libertatilor individului si drepturilor omului. Doar pentru ca ni se cere din partea UE, Guvernul si Parlamentul fac eforturi pentru a indeplini criteriile primelor patru capitole de negociere (libertatea de circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor). Dovada ca este vorba exclusiv de o abordare „tehnica, formala”, o reprezinta restrangerea tot mai vizibila a libertatii de expresie. Recente monitorizari arata disproportiile dintre reflectarea la televiziunile de stat si particulare a activitatii puterii si opozitiei. In perioada 24 septembrie – 31 octombrie 2001, la emisiunie de stiri PSD si Cabinetul Nastase au aparut de 304 de ori, Presedintia de 62 de ori, PNL de 28 de ori, iar PD de 20 de ori, pe posturile Romania1, ProTv, Antena 1, Prima TV, Tele 7abc. Masurat in minute, timpul alocat prezentarii acestor actori politici a fost: PSD si Guvern- 425,90; Presedintie – 78,93; PNL – 26,60; PD – 20,15. Libertatea presei, in special la nivel de televiziuni, a fost restransa printr-o varietate de mijloace, iar guvernantii continua sa o faca netulburati, crezand ca nu este un capitol de negociere. Este mai mult decat atat. A venit timpul ca UE sa fie sesizata de limitarile grave impuse libertatii presei. La fel, cand a venit vorba despre protectia minoritatilor etnice sau sexuale, actuala putere nu a ezitat sa promoveze strategia nationala pentru imbunatatirea situatiei romilor sau sa ia msuri pentru scoaterea articolului 200 de incriminare a homosexualilor din Codul Penal. Dar nici Guvernul, nici Parlamentul nu au luat vreo pozitie cand a inceput daramarea bisericilor greco-catolice. Pe 15 octombrie 2001, a inceput la Vadu Izei, judetul Maramures, demolarea primei biserici greco-catolice de zid (de zid, pentru ca inainte maghiarii nu permiteau natiunii „tolerate” a romanilor sa construiasca decat biserici de lemn), cu incalcarea flagranta a legilor din Romania si fara avize din partea Guvernului. Au mai fost demolate si alte biserici greco-catolice (Valea Larga, Mures; Craiova, Dolj; Sadu, Sibiu; Mihai Viteazu si Nicula, Cluj etc.), iar Cabinetul Nastase asteapta probabil sanctiunile sau avertismentele comunitatii internationale inainte de a lua vreo masura.

Nu e de mirare ca oamenii de rand nu se mai entuziasmeaza la vestea succeselor internationale ale diplomatiei partidului de guvernamant. Este suficient sa mergi in spitalele unde nu sunt medicamente iar doctorii si asistentele pretind mita de la bolnavi, prin pietele si magazinele unde majoritatea s-a transformat in saracime voyeurista, pe strazile murdare si desfundate din orase, unde isi fac veacul gasti criminale, adolescenti fara preocupari, drogati, prostituate, copii abandonati, caini vagabonzi, sub ochii nepasatori ai politiei sau chiar sub protectia acestora, ca sa intelegi ca Romania reala este altundeva decat in discursurile de propaganda ale lui Nastase, Iliescu sau ale fostei puteri. Nu trebuie negate sau minimalizate anumite succese ale celor de la putere, dar nici nu trebuie sa credem ca reforma sau prosperitatea sunt succese inainte ca ele sa-si arate roadele. Ar insemna sa ne lasam pacaliti de cei care inlocuiesc guvernarea politica si economica a unei tari cu strategiile de imagine, de „relatii publice”, care sunt un fel de campanii electorale mascate. (Dan PAVEL)