Opinia unui consilier al Vaticanului privind viaţa pe alte planete

08.01.2002, Roma (ZENIT) - Studiile ştiinţifice privind posibilitatea existenţei vieţii inteligente pe alte planete nu se opun credinţei creştine, spune directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului. Vorbind în numele personal, pr. George Coyne a spus pentru ziarul italian „Corriere della Sera” că o astfel de posibilitate extraterestră „este o perspectivă interesantă, care trebuie tratată cu atenţie”. „Până în prezent, nu există nici o dovadă ştiinţifică a vieţii extraterestre”, a adăugat preotul în interviul publicat luni. „Totuşi, adunăm observaţii care conduc spre această posibilitate. Universul este atât de mare încât ar fi o nebunie să spunem că noi suntem excepţia. Dezbaterea este în desfăşurare şi complexă.”

Pr. Coyne a sugerat ca o ipoteză să ne imaginăm că există viaţă înafara pământului. „Dacă m-aş întâlni cu o fiinţă inteligentă dintr-o altă lume care mi-ar vorbi despre viaţa lor spirituală şi mi-ar spune că oamenii de pe planeta sa au fost de asemenea mântuiţi de Dumnezeu prin trimiterea Unicului Său Fiu, m-ar întreba cum este posibil ca acest Fiu Unic să fie prezent în locuri diferite. Astfel de gânduri constituie o mare provocare”, a spus preotul.

„Ereziile, una după alta, au încercat de-a lungul secolelor să nege umanitatea lui Dumnezeu”, a adăugat pr. Coyne. „Isus Cristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Poate acest om adevărat să apară şi pe o altă planetă? Nu ştiu; nu ştiu dacă ar trebui să neg sau să afirm acest lucru”. „Posibilitatea existenţei unor fiinţe extraterestre inteligente şi spirituale ridică multe întrebări”, a spus preotul. „În orice caz, ştiinţa nu distruge credinţa celui credincios, ci o stimulează”.

Pr. Coyne a mai vorbit şi despre teoria big bang-ului şi implicaţiile ei pentru credinţă. În acest domeniu, preotul a cerut precauţie. „Este adevărat că teoria cosmologică a big bang-ului este acceptată astăzi ca un model ştiinţific”, a spus el. „Dar ea ne spune foarte puţine despre creaţie, sau mai degrabă nimic, deoarece creaţia aşa cum este înţeleasă în Biblie nu răspunde la întrebarea `care este originea universului`, ci la întrebarea `de ce există ceva în locul nimicului`.”

„Acesta este un răspuns teologic la o problemă de credinţă”, a spus pr. Coyne. „Ştiinţa este preocupată de descoperirea originii materiei pe care o cunoaştem. Pe de altă parte, Sfânta Scriptură şi teologia nu fac referire la modul în care a creat Dumnezeu universul. Cele două probleme nu intră în conflict şi, atunci când apare conflictul, pot apărea grave neînţelegeri.”

Originile Observatorului Astronomic al Vaticanului le găsim în timpurile Papei Grigore al XII-lea. El a creat o comisie ştiinţifică însărcinată cu studierea elementelor necesare pentru reformarea calendarului liturgic care a avut loc în 1582. Observatorul are acum două sedii. Unul, la Castel Gandolfo, la 35 kilometri (21 mile) de Roma, serveşte ca arhivă şi bibliotecă. Celălalt, Grupul de Cercetare Astronomică al Vaticanului din Tucson, Arizona, se află amplasat în unul dintre cele mai importante centre astronomice din lume.