Mesaje de condoleanţe de la guvern
23.05.2002, Blaj (Catholica) - Prim-ministrul României, Adrian Năstase, a trimis Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj o scrisoare în care spune: „Am primit cu profundă tristeţe vestea încetării din viaţă a Cardinalului Alexandru Todea, cea mai cunoscută personalitate a Bisericii Greco-Catolice din România. În numele Guvernului României şi al meu personal, aduc un ultim omagiu Cardinalului Alexandru Todea, pentru curajul cu care, înfruntând închisorile şi prigoana, s-a dedicat apărării libertăţilor cetăţeneşti şi religioase, răspândirii adevărurilor credinţei. De aceea, ilustrul dispărut s-a bucurat de admiraţia credincioşilor şi de respectul semenilor. (…) Ne rugăm Bunului Dumnezeu să primească sufletul său generos în împărăţia celor veşnice.”
Acad. Răzvan Theodorescu, ministrul culturii şi cultelor, adresează şi el „conducerii Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), preoţilor şi miilor de credincioşi din ţara noastră, familiei şi tuturor celor pentru care viaţa martirică a marelui dispărut a fost un model de neclintire în trăirea creştină” în numele Ministerului pe care îl conduce condoleanţele „la încetarea din viaţă, după o grea suferinţă, a Eminenţei Sale, Cardinalul Alexandru Todea (…) [care] s-a ilustrat printr-o cârmuire echilibrată şi înţeleaptă, prin străduinţa permanentă de a avea relaţii bune, ecumenice cu toate cultele religioase din ţară şi în primul rând cu Biserica Ortodoxă Română. Şi cu instituţiile statului Cardinalul Todea a avut o bună conlucrare, întemeiată pe principiul constituţional al libertăţii şi autonomiei cultelor religioase şi al sprijiniri acestora de către stat.”
Secretarul de stat pentru culte, Laurenţiu D. Tănase, a trimis şi el un mesaj de condoleanţe. „Trecerea la cele veşnice a Excelenţei sale Cardinalul Alexandru Todea este o mare pierdere pentru noi toţi. Tuturor ne va lipsi puternica şi echilibrata personalitate care a condus după 1986 Biserica Română Unită cu Roma, îndrumând credincioşii pe calea moralei creştine arătată de Cristos. (…) Activitatea sa va rămâne ca o pildă luminoasă şi un îndrumar de mare folos pentru toţi ierarhii şi credincioşii greco-catolici. În anii de intensă activitate preoţească şi arhierească a avut de înfruntat multe suferinţe şi a trăit momente de cumpănă pentru viaţa sa şi a Bisericii pe care a slujit-o cu acelaşi devotament şi cu aceeaşi convingere cu care l-a iubit pe Domnul Isus Cristos.”
