Uitarea iubirii lui Dumnezeu coincide cu infidelitatea, spune Papa

19.06.2002, Vatican (ZENIT) - Uitarea iubirii lui Dumnezeu coincide cu infidelitatea oamenilor faţă de Cel Atotputernic, spune Papa Ioan Paul al II-lea. „Credinţa biblică este un `memorial`, adică o redescoperire a acţiunii eterne a lui Dumnezeu de-a lungul timpului; înseamnă a face prezentă şi a realiza acea mântuire pe care Domnul a dat-o şi continuă să o ofere omului”, a explicat Papa în timpul audienţei generale de astăzi.

Adresându-se miilor de pelerini adunaţi în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte a spus: „marele păcat al infidelităţii coincide cu uitarea, care anulează amintirea prezenţei divine în noi şi în istorie”. Papa a continuat seria sa de meditaţii începute anul trecut asupra Psalmilor şi a cântărilor din Vechiul Testament, care au devenit parte a rugăciunii zilnice a creştinilor. În această ocazie, el a ales cântarea lui Moise din cartea Deuteronomului (capitolul 32).

În acest pasaj biblic, Dumnezeu nu apare ca „o fiinţă întunecată, o energie anonimă, un eveniment de neînţeles”, a spus Sfântul Părinte. Dimpotrivă, Dumnezeu este un judecător care „condamnă crimele celor acuzaţi, cere o pedeapsă, dar lasă ca verdictul Său să fie pătruns de îndurare infinită”, a spus Papa.

Cântarea pusă pe buzele lui Moise continuă, descoperind în Dumnezeu un „tată”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea. „Creaturile lui, atât de iubite, sunt numite copiii Lui, dar din păcate ele sunt `copii îndărătnici` (Deuteronom 32,5)”, a spus Papa. Acest fapt îl face pe Moise să rostească acuzaţii înflăcărate: „Cu acestea răsplătiţi voi Domnului? Popor nechibzuit şi fără de minte, oare nu este El tatăl tău, Cel ce te-a zidit, te-a făcut şi te-a întemeiat?” (Deuteronom 32,6). „Într-adevăr, a te revolta împotriva unui stăpân neîndurător este foarte diferit faţă de a te revolta împotriva unui tată iubitor”, a spus Papa.

În acest pasaj biblic, a continuat el, iubirea lui Dumnezeu are de asemenea aspecte materne: „Găsitu-l-a în pământ pustiu, în pustiu trist şi cu urlete sălbatice, şi l-a apărat, l-a îngrijit şi l-a păzit, ca lumina ochiului Său. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor, întinzându-şi aripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale.” Papa a adăugat: „Astfel cântarea lui Moise devine o examinare colectivă a conştiinţei, pentru ca în final răspunsul la binecuvântările divine să nu mai fie păcatul, ci fidelitatea”.