Mişcarea Neocatecumenală văzută de fondatorul ei

28.06.2002, Roma (ZENIT) - În 1964 un tânăr din Madrid, pe numele său Kiko Arguello, a iniţiat Mişcarea Neocatecumenală într-unul din cartierele cele mai sărace ale capitalei Spaniei. Astăzi, Mişcarea Neocatecumenală a devenit una dintre cele mai importante mişcări carismatice din Biserica Catolică. Statutul ei a fost recunoscut oficial astăzi, într-o ceremonie desfăşurată la Consiliul Pontifical pentru Laici.

Mişcarea s-a răspândit în 105 ţări, în 833 de Dieceze şi 4.950 de parohii. În anii `60, Arguello era genul non-conformistului. Provenit dintr-o familie medie catolică, el a studiat artele la Madrid. A devenit ateu şi a participat la Concursul Naţional de Pictură. Dar succesul profesional nu i-a adus fericirea.

„Am murit în interiorul meu, şi ştiam că mai devreme sau mai târziu vor termina prin a mă sinucide”, spunea el într-unul din rarele sale interviuri. „Să trăiesc zi de zi era o suferinţă. În fiecare zi aceleaşi întrebări: De ce să mă trezesc? Cine sunt eu? De ce trăim? De ce să câştig bani? De ce să mă însor? Nimic nu avea sens pentru mine.”

El povestea: „Îmi venea să îi întreb pe cei de lângă mine: `Scuzaţi-mă, ştiţi pentru ce trăiţi?` Dar nu ştiau să îmi răspundă. O prăpastie adâncă s-a deschis în mine. Doream să scap din mine. Această prăpastie era de fapt o chemare din partea lui Dumnezeu, care mă striga din chiar adâncul interiorului meu.” Într-una din zile, Arguello a mers în camera sa şi a început să strige către Dumnezeu: „Dacă exişti, ajută-mă. Nu ştiu cine eşti – ajută-mă! Şi în acel moment Dumnezeu s-a îndurat de mine, deoarece am avut o profundă experienţă de întâlnire cu Domnul.”

„Îmi amintesc că am început să plâng”, povestea el. „Surprins, m-am întrebat de ce plâng. M-am simţit scuzat, asemeni unuia căruia în faţa morţii, când el aşteaptă să fie executat, i se spune: `Eşti liber, eşti liber de tot.` Pentru mine acest moment a însemnat trecerea de la moarte la vederea lui Cristos care era în mine; am înţeles că în mine exista cineva care îmi spunea că Dumnezeu există, după spunea şi Sf. Paul: `Spiritul dă mărturie spiritului nostru că suntem fiii lui Dumnezeu.`”

Mergând pe urmele pr. Charles de Foucauld, în 1964 Arguello a renunţat la toate pentru a trăi în mijlocul săracilor, în cocioabele din Palomeras Altas, de la periferia Madridului. Stând în mijlocul săracilor, el s-a implicat în munca de catehizare. Inspirat de Duhul Sfânt, a format o comunitate cu săracii, în care trăiau celebrând Cuvântul lui Dumnezeu şi Euharistia. Era fundamentul pe care se bazează şi astăzi Mişcarea Neocatecumenală: Cuvânt, Liturghia şi comunitatea.

Cu ajutorul co-fondatorului Carmen Hernandez şi al unor preoţi, Arguello a introdus experimentul şi în alte parohii. Astfel se contura o nouă mişcare în Biserică. Un eveniment important a fost vizita Mons. Casimiro Morcillo, pe atunci Arhiepiscop de Madrid, la comunitatea din Palomeras. Profund impresionat, el a recunoscut acţiunea lui Dumnezeu în aceşti săraci, şi a binecuvântat începutul de Mişcare Neocatecumenală. De atunci, Arguello şi Hernandez au lucrat întotdeauna căutând comuniunea cu Episcopii.

Cei doi fondatori au fost chemaţi apoi să predice Evanghelia în diferite parohii din Madrid. Ei au format o clasă de mijloc de oameni educaţi care, chemaţi la convertire, au început să vadă catecumenatul ca pe o cale de iniţiere creştină, trecând prin diverse etape până la atingerea izvorului baptismal. Aceşti credincioşi au simţit nevoia unui neocatecumenat, unui catecumenat post-baptismal.

Ce este Mişcarea Neocatecumenală? Arguello crede că „procesul actual de secularizare i-a condus pe mulţi să îşi părăsească credinţa şi Biserica. De aceea este necesar să redeschidem o cale de formare creştină. Mişcarea Neocatecumenală nu intenţionează să creeze o mişcare în sine, ci încearcă să ajute parohiile să deschidă o cale de iniţiere creştină, care să contribuie la descoperirea sensului de a fi creştin. Este un instrument în serviciul Episcopilor, la nivelul parohiilor, pentru a-i recupera la credinţă pe numeroşii oameni care au părăsit Biserica”, a subliniat Arguello.

Această experienţă, a mai explicat fondatorul, recuperează „kerygma” Bisericii primare, vestea mântuirii, care este urmată de o schimbare a vieţii în catecumen, şi care este sigilată de Liturghie. „Înnoirea care a avut loc în parohii datorită neocatecumenatului a provocat un extraordinar impuls misionar, care i-a condus pe mulţi cateheţi şi familii întregi să se ofere să fie trimişi în acele părţi ale pământului care au nevoie de evanghelizare”, a mai adăugat Arguello.

„Un alt important rod în Biserica locală este înflorirea vocaţiilor, atât la călugărie cât şi la preoţie. [Mişcarea Neocatecumenală] a făcut posibilă reactivarea a 40 de seminarii diecezane, care pot trimite ajutoare Diecezelor aflate în dificultate, care se confruntă de exemplu cu scăderea vocaţiilor.”