Noile mistere ale Rozariului
16.10.2002, Vatican (ZENIT) - Marea noutate din ultima scrisoare apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea asupra Rozariului este propunerea de a include 5 alte mistere în rugăciunea mariană. Explicând decizia sa în „Rosarium Virginis Mariae” (Rozariul Fecioarei Maria), Papa descrie rozariul ca pe un „compendiu al Evangheliei ” orientat spre „contemplarea chipului lui Cristos” prin ochii Mariei şi prin repetarea rugăciunii `Bucură-te, Maria`. În fiecare zi sunt contemplate cinci mistere, şi se roagă zece `Bucură-te, Marie` la fiecare mister.
Până acum, din cele 15 mistere ale rozariului – de bucurie, de durere şi de slavă – lipseau momente decisive din viaţa publică a lui Cristos, a explicat Papa. De aceea, la nr. 19 din scrisoarea apostolică Sfântul Părinte spune că „în timp ce lasă la libertatea fiecăruia şi a comunităţilor”, sugerează includerea „misterelor activităţii publice a lui Cristos de la Botez lui până la Patima sa.” Papa Ioan Paul al II-lea a adăugat că numeşte acestea mistere „misterele luminii” deoarece Cristos, în viaţa sa publică, s-a revelat pe sine ca „mister de lumină”: „Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt” (Ioan 9,5).
La nr. 21 din noul document sunt enumerate cele cinci „mistere de lumină” ale vieţii publice a lui Isus, şi este explicat misterul pe care creştinul îl contemplă în fiecare din aceste momente: (1) Botezul lui Isus în Iordan, (2) Autorevelarea lui Isus la nunta din Cana, (3) Proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi chemarea la convertire, (4) Schimbarea la faţă, (5) Instituirea Euharistiei, ca expresie sacramentală a Misterului Pascal.
„Botezul în Iordan este, înainte de toate, un mister de lumină”, scrie Sfântul Părinte. „Aici, în timp ce Cristos se coboară în apele râului, cel nevinovat care s-a făcut `păcat` pentru noi (cf. 2Corinteni 5,21), cerurile se deschid larg şi glasul Tatălui îl numeşte Fiu preaiubit (cf. Matei 3,17 şi textele paralele) iar Duhul coboară asupra Lui pentru a-l investi cu misiunea care îl aşteaptă.” „Un alt mister de lumină este primul semn, pe care l-a dat la Cana (vezi Ioan 2,1-12), când Cristos schimbă apa în vin şi deschide inimile ucenicilor spre credinţă, datorită intervenţiei Mariei, prima dintre cei ce cred”, adaugă scrisoarea apostolică.
„Alt mister de lumină este predicarea prin care Isus proclamă venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, cheamă la convertire (cf. Marcu 1,15) şi iartă păcatele tuturor acelora care se apropie de el cu smerită încredere (cf. Marcu 2,3-13; Luca 7,47-48): începutul acelui mister de îndurare pe care continuă să-l practice până la sfârşitul lumii, îndeosebi prin Sacramentul Reconcilierii pe care l-a încredinţat Bisericii sale (cf. Ioan 20,22-23)”, continuă documentul. Explicând al patrulea „mister de lumină”, Sfântul Părinte continuă: „Mister de lumină este prin excelenţă Schimbarea la Faţă, care se crede prin tradiţie că a avut loc pe Muntele Tabor. Slava lui Dumnezeu străluceşte de pe chipul lui Cristos, în timp ce Tatăl le porunceşte Apostolilor uimiţi `să-l asculte` (cf. Luca 9,35 şi versetele paralele) şi să se pregătească să trăiască împreună cu agonia Patimii, pentru a ajunge împreună cu El la bucuria Învierii şi la o viaţă schimbată de Duhul Sfânt.”
„Un ultim mister de lumină este instituirea Euharistiei, în care Cristos îşi oferă trupul şi sângele ca hrană sub semnul pâinii şi vinului, şi dă mărturie `la sfârşit` de dragostea lui faţă de omenire (Ioan 13,1), pentru a cărei mântuire se va da pe sine ca jertfă”. La nr. 38, Sfântul Părinte propune misterele de lumină pentru ziua de joi; pe cele de bucurie pentru luni şi sâmbătă, misterele de durere pentru marţi şi vineri, iar misterele de slavă pentru miercuri şi duminică. Conform practicii curente, lunea şi joia erau dedicate misterelor de bucurie, marţea şi vinerea misterelor de durere, miercurea, sâmbăta şi duminica misterelor de slavă.
