Ecouri răducănene
10.11.2002, Răducăneni (Catholica) - „Ecouri răducănene”, publicaţia parohiei romano-catolice Răducăneni, îşi aniversează, printr-un număr special apărut la 1 noiembrie 2002, patru ani de la prima apariţie.
În primele pagini sunt publicate felicitările adresate revistei de pr. paroh Anton Farcaş, şi de mulţumirile din partea „Ecourilor răducănene” faţă de părintele paroh, faţă de pr. Iulian Tancău, actualul vicar, şi pr. Alois Moraru, fostul vicar – cel care a avut iniţiativa înfiinţării revistei parohiale -, care se află acum în Austria, precum şi faţă de toţi cei care au sprijinit apariţia revistei în decursul celor patru ani, alături de o poezie „Urare” din partea unui cititor.
Sub genericul „Impresii despre Ecouri… la ceas aniversar”, primarul din Răducăneni, Neculai Botezatu, care a primit, timp de patru ani, toate numerele revistei, spune: „fiind continuu informaţi de realizările spirituale şi culturale – pe plan local şi nu numai -, ale tinerilor, indiferent de vârstă, din Răducăneni şi din ţară, este de apreciat munca, nu uşoară, a celor ce se zbat să scoată la lumină idei noi, să-i adune pe oameni, indiferent de religie, apoi să dea viaţă revistei, din care am aflat că a ajuns să fie cunoscută deja în câteva ţări din toate cele cinci continente, mesajul creştin neavând graniţă sau uşi închise”.
Prof. Marietta Matei remarca încă de acum patru ani faptul că revista „este una din cele mai bune întâmplări din viaţa spirituală a comunei noastre, pentru că oferea prilej de manifestare intelectuală diverselor categorii de oameni (elevi, agricultori, muncitori, cadre didactice etc.) din Răducăneni. Apariţiile ulterioare mi-au confirmat din plin această părere, conţinutul revistei s-a îmbogăţit, s-a diversificat, fiind serios, educativ, sensibil, plăcut şi chiar pasionant, atrăgând colaborări de calitate din întreaga zonă, din alte localităţi, din ţară şi din străinătate”. În plus, ca profesor, afirmă că revista „s-a înscris printre cele mai importante mijloace de instruire şi educare în procesul de învăţământ la literatura română şi la religie în special”, prin „întrecerea” pe care a produs-o în rândul elevilor, preocupaţi constant de a scrie, bucuroşi atunci când le sunt publicate lucrările.
Bibl. Elena Olariu, colaboratoare constantă, scrie: „Prin darul acesta care este revista, oamenii, mai mult ca oricând, s-au adunat în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent de religie (…) Chiar dacă greutăţile au fost nu puţine, acestea i-au fortificat pe colaboratori, care, graţie iubirii lui Dumnezeu, pentru o cauză unică în Răducăneni, apariţia unei publicaţii locale, au dat culoare interioară puternică, scoţând la lumină noi valenţe şi valori omeneşti”.
Încheiem cu urarea de „La mulţi ani!” adresată revistei, şi cu cuvintele redactorului Ovidiu Bişog: „La ceas aniversar, cu prilejul împlinirii a patru ani de la prima noastră apariţie, mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a ajutat să facem pentru toţi cei pentru care `Ecouri răducănene` înseamnă o parte din suflet, o parte din fiinţă, pentru care revista înseamnă râul care udă faţa muntelui, aducând susurul vieţii.”
