Ancheta Unirea: despre vizita Patriarhului Teoctist la Vatican

11.11.2002, Blaj (Catholica) - În numărul pe octombrie al revistei Unirea a Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, este prezentată ancheta Unirea: „Consideraţi că vizita Patriarhului României la Vatican va contribui la rezolvarea actualelor diferende dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică?” La această anchetă, realizată de Ion Moldovan, au răspuns personalităţi de marcă din România.

Prof. univ. dr. Ion Buzaşi, reamintind faptul că a mai fost chestionat în mod similar după vizita Papei în România din 1999, a declarat: „Ca şi acum, şi atunci s-au exprimat mari speranţe în convieţuirea într-un adevărat spirit ecumenic a celor două Biserici româneşti. Din păcate progresele reale au fost şi sunt cu totul neînsemnate: nădăjduiesc în primul rând la restituirea catedralelor episcopale, a lăcaşurilor de cult şi la serviciul alternativ – propuse, aşa cum ştiţi, cu mulţi ani în urmă de legea „Boilă”.

Scriitorul Alexandru Cistelecan, arătând că obiectivele acestei vizite istorice au fost cu siguranţă mult mai mari decât „diferendul nostru provincial”, a mai remarcat: „faptul că declaraţia comună menţionează dificultăţile în care se află unele comunităţi creştine din România – inclusiv ortodoxe – şi voinţa celor doi ierarhi de a le ajuta să depăşească aceste dificultăţi, arată limpede că Papa nu şi-a abandonat sau sacrificat credincioşii de aici”.

Doina Cornea, membră a Grupului pentru Dialog Social, nu crede că această vizită va rezolva în vreun fel problema Bisericii Greco-Catolice. „Problema Bisericii Române Unite este una juridică şi prin justiţie va trebui rezolvată dacă Statul nu binevoieşte să retrocedeze bunurile pe care predecesorul Stat le-a confiscat Bisericii Greco-Catolice în mod abuziv.”

Dumitru Micu, critic şi istoric literar, consideră în mod optimist că „e de aşteptat că dialogul dintre cele două Biserici naţionale româneşti, relativ la retrocedarea integrală a patrimoniului greco-catolic, va intra într-o nouă etapă, aceea a concluziilor drepte ce vor fi transpuse în practică imediat. Ierarhia ortodoxă supremă nu are cum să se opună principial restituirii a tot ceea ce a fost răpit în 1948 Bisericii Române Unite cu Roma”.

Prof. univ. dr. Ion Pop aşteaptă în schimb destul de pesimist rezultatele în direcţia rezolvării acestei probleme destul de spinoase, deoarece „felul în care înalta ierarhie a BOR a înţeles să trateze aceste chestiuni de mai bine de un deceniu încoace nu indică, din nefericire, o reală voinţă de a găsi soluţiile fireşti. În comisiile de dialog ale celor două Biserici ea tergiversează, cum se vede mereu, transpunerea în practică a unor cereri legitime ale `uniţilor`, amânând de la un an la altul răspunsul la ele. (…) În aceste condiţii, există riscul de a se rămâne la faţada pur simbolică a comunicării, adică – mai prozaic spus – la un fel de joc dublu, menit să dea impresia în afara ţării că BOR rămâne disponibilă pentru dialog, în timp ce, practic, nu întreprinde mai nimic”.

Adrian Popescu, scriitor, a declarat: „Sincer să fiu, speram într-o înţelegere mai adecvată din partea BOR a importanţei şi a drepturilor legitime ale BRU în urma acestei vizite la Vatican. Peste câteva zile, ştirea că restituirile sunt încă o dată supuse procedeelor restrictive şi că, în fond, lucrurile rămân la fel, ca înaintea vizitei la Roma şi a întâlnirii cu Sfântul Părinte a Patriarhului BOR, m-a întristat.”