Mentalitatea divorţului „îi slăbeşte pe soţi”, avertizează Consiliul
11.11.2002, Vatican (ZENIT) - Cel mai rău răspuns la creşterea numărului de divorţuri este a ceda în faţa acestui rău, se spune într-o notă publicată de Consiliul Pontifical pentru Familie. Divorţul nu este doar o problemă legală, ci înainte de toate o sursă de suferinţă pentru cuplu, pentru copii şi pentru cei dragi ai lor, se observă în notă.
Documentul declară că majoritatea familiilor trăiesc încă într-o „uniune stabilă şi fidelă”, inclusiv în ţările în care problema cuplurilor în dificultate este mai acută. Totuşi, „instabilitatea legăturii conjugale este una dintre caracteristicile lumii contemporane”, spune nota Vaticanului. „Ea nu exclude nici un continent sau mediu social, şi face societatea fragilă.”
Documentul se referă la cele mai importante teme discutate în ultima adunare plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie, desfăşurată în perioada 17-19 octombrie, care s-a concentrat asupra „Asistenţei pastorale familiale şi cuplurile aflate în dificultate”. Remarcând creşterea „mentalităţii divorţului” care „îi slăbeşte pe soţi”, declaraţia Consiliului explică faptul că „a renunţa fără luptă este un lucru foarte frecvent întâlnit”.
„Divorţul nu este doar o problemă legală; nu este o `criza` trecătoare, ci afectează fiinţa umană”, afirmă documentul. Este o problemă „a unei relaţii distruse”, care „va marca pentru totdeauna” pe fiecare membru al familiei, se adaugă. „Este cauza sărăcirii financiare, emoţionale şi umane”, declară nota. În particular, declaraţia Vaticanului urmăreşte să protejeze copiii, care sunt cei mai vulnerabili în aceste rupturi.
Consiliul atribuie situaţia lumii tot mai secularizate, şi dezintegrării familiei datorate dificultăţilor financiare. Mai atacă de asemenea „ideea falsă de libertate, teama de angajamente, practica convieţuirii, `trivializarea sexului`”. Consiliul consideră că această cultură promovează „stiluri de viaţă, obiceiuri, distracţii” care produc îndoială faţă de „valoarea căsătoriei” şi „propagă ideea că dăruirea reciprocă a soţilor până la moarte este ceva imposibil”.
Astfel, instituţia familiei este descalificată, în favoarea „altor `modele` de pseudo-familie”, care primesc chiar formă legală în unele state, inclusiv uniunile homosexuale care cer dreptul de a adopta copii. Consiliul Pontifical pentru Familie cere o reevaluare „a iubirii nu ca fericire-pasiune, ci ca un plan de viaţă de integrare şi deschidere”.
Acest lucru necesită un efort de reflecţie şi formare la nivel parohial şi diecezan, şi al viitorilor preoţi în seminarii. Consiliul rezumă acest angajament al comunităţii eclesiale prin trei verbe: „a anticipa, a sprijini, a împăca”, şi apoi „a o lua de la capăt”. Toate aceste energii, încheie declaraţia Consiliului, trebuie să fie „reînnoite şi călăuzite”, deoarece „pentru cuplu, o criză care este depăşită poate fi punctul de start într-o nouă etapă a vieţii lui”.
