Papa spune că oamenii de ştiinţă trebuie să „slujească mai mult”

11.11.2002, Vatican (ZENIT) - Progresul ştiinţelor duce la creşterea responsabilităţii oamenilor de ştiinţă, le-a spus Papa Ioan Paul al II-lea participanţilor la o întâlnire a Academiei Pontificale de Ştiinţe.

Adresându-se astăzi la 60 de experţi şi oameni de ştiinţă, Papa s-a concentrat pe temele care i-au adus în Roma pentru a discuta „Valorile culturale ale ştiinţei”. Werner Arber, laureat al Premiului Nobel în 1978 şi profesor de microbiologie la Biozentrum din cadrul Universităţii din Basle, Elveţia, a sugerat această temă.

În discursul său în limba engleză, Sfântul Părinte a spus că „ştiinţa în sine reprezintă o valoare pentru cunoaşterea umană şi pentru comunitatea umană”. „Mulţumită ştiinţei, putem să preţuim şi mai mult ceea ce unul dintre membrii acestei Academii a numit `minunea de a fi om`: acesta este titlul pe care John Eccles, laureat în 1963 al Premiului Nobel pentru neurofiziologie şi membru al Academiei Pontificale de Ştiinţe, l-a dat cărţii sale despre creierul şi mintea umană”, a spus el.

„Dacă filosofia şi teologia înţeleg astăzi mai bine decât în trecut ce înseamnă a fi o fiinţă umană în lume, ele datorează acest lucru nu în mică măsură ştiinţei”, a spus Papa, „deoarece ştiinţa este cea care ne-a arătat cât de numeroase şi complexe sunt lucrările creaţiei şi cât de aparent nelimitat este universul creat”.

„Uimirea totală care a inspirat primele reflecţii filosofice asupra naturii nu scade pe măsură ce se fac noi descoperiri ştiinţifice. Mai degrabă, ea creşte cu fiecare înţelegere nouă care este câştigată, se transformă pe măsură de înţelegerea din partea noastră a adevărului şi a realităţii devine mai pătrunzătoare, pe măsură ce suntem conduşi să explorăm tot mai adânc tărâmul experienţei şi al existenţei umane.”

Totuşi, „oamenii de ştiinţă, tocmai pentru că cunosc mai mult, sunt chemaţi să slujească mai mult”, a subliniat Papa. „Deoarece libertatea de care se bucură ei în cercetare le asigură accesul la cunoaşterea specializată, ei au responsabilitatea de a o folosi în mod înţelept în beneficiul întregii familii umane”, a spus el.

„Mă gândesc aici nu numai la pericolele care intervin într-o ştiinţă lipsită de o etică puternic înrădăcinată în natura persoanei umane şi în respectul mediului, teme asupra cărora am stăruit de atâtea ori în trecut”, a explicat Papa. „Mă gândesc şi la enormele beneficii pe care ştiinţa le poate aduce popoarelor lumii prin cercetare de bază şi aplicaţii tehnologice”, a adăugat el.

„Protejând autonomia ei legitimă faţă de presiunile economice şi politice, necedând în faţa forţelor consensului sau a căutării profitului, angajându-se într-o cercetare altruistă orientată spre adevăr şi binele comun, comunitatea ştiinţifică poate să ajute popoarele lumii şi să le slujească în moduri în care nici o altă structură nu poate”, a subliniat Sfântul Părinte. „La începutul acestui nou secol, oamenii de ştiinţă trebuie să se întrebe dacă nu pot face mai mult în această privinţă”, a spus el.

Papa a ridicat apoi câteva întrebări. „Într-o lume tot mai globalizată, nu pot să facă mai mult pentru creşterea nivelelor de instrucţie şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate, pentru a studia strategiile pentru o mai echitabilă distribuire a resurselor, pentru a facilita circulaţia liberă a informaţiei şi accesul tuturor la acea cunoaştere care îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi ridică standardele de trai? Nu pot să îşi facă glasurile mai clar auzite şi cu o mai mare autoritate în cauza păcii mondiale?”

Întrebările Sfântului Părinte au fost un apel adresat oamenilor de ştiinţă de a se pregăti pentru a 500-a aniversare a Academiei Pontificale de Ştiinţă. Între membrii Academiei se numără Gary Becker, profesor de economie la Universitatea din Chicago şi laureat al Premiului Nobel; Ahmed Hassan Sewail, profesor de chimie şi fizică la Institutul Californian de Tehnologie; şi Antonio Zichichi, preşedinte al Federaţiei Mondiale a Oamenilor de Ştiinţă. Academicienii pontificali participă la grupuri şi întâlniri de studiu organizate de Academie, care la rândul ei publică dezbaterile lor şi lucrările lor ştiinţifice.