Maria, model de acceptare a voinţei lui Dumnezeu
08.12.2002, Vatican (Catholica) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
Prin recitarea rugăciunii „Angelus”, în fiecare zi repetăm de trei ori: „Et Verbum caro factum est – Şi cuvântul s-a făcut trup”. În timpul Adventului, aceste cuvinte evanghelice capătă o semnificaţie şi mai puternică, deoarece liturgia ne face să retrăim atmosfera de aşteptare a Întrupării Cuvântului.
De aceea Adventul oferă contextul ideal pentru solemnitatea Mariei Neprihănite. Umila fecioară din Nazaret, care prin ‘da` -ul ei adresat îngerului a schimbat cursul istoriei, a fost ferită de orice pată a păcatului încă de la zămislirea sa. Ea a fost prima care a beneficiat de opera mântuirii împlinită de Cristos, aleasă încă din veşnicie să îi fie mamă.
-
Din acest motiv, astăzi privirea noastră rămâne aţintită asupra misterului Neprihănitei sale Zămisliri, în timp ce inima se deschide într-un imn comun de mulţumire. Liturgia scoate în evidenţă lucrările minunate pe care Dumnezeu le-a împlinit prin ea: „Bucuria pe care ne-a răpit-o Eva, ne este redată prin Fiul tău, şi deschide larg drumul spre Împărăţia cerurilor” (Imn la Laude).
În acelaşi timp suntem invitaţi să o imităm: Maria este plăcută lui Dumnezeu pentru umilinţa sa docilă. Ea i-a răspuns trimisului ceresc: „Ecce Ancilla Domini, fiat mihi secundum verbum tuum” (Luca 1,38). „Iată slujitoarea Domnului”! Cu aceste simţăminte interioare sunt chemaţi credincioşii să accepte voinţa dumnezeiască în fiecare situaţie.
-
„Te urmăm, Fecioară Neprihănită, atraşi de sfinţenia ta” (Antifona la Laude). Aşa ne adresăm astăzi Mariei, conştienţi, bineînţeles, de slăbiciunea noastră, însă siguri de ajutorul ei constant şi matern.
Ei îi voi reînnoi în această după-amiază omagiul tradiţional în Piazza di Spagna, reprezentând devoţiunea Diecezei de Roma şi a întregii Biserici. Vă invit, iubiţi fraţi şi surori, să vă alăturaţi mie în acest act de credinţă mariană.
Acum să îi cerem Fecioarei Neprihănite să îi ajute pe toţi creştinii să fie ucenici adevăraţi ai lui Cristos, pentru ca în ei să fie cât mai curată credinţa, cât mai tare speranţa şi cât mai generoasă iubirea.
Asupra tuturor să vegheze Fecioara Neprihănită!
