O misionară comboniană premiată
13.12.2002, Roma (ZENIT) - De 28 de ani, în fiecare dimineaţă, Sora Gabriella Ghidei, din Eritrea, merge la orfelinatul de stat din Asmara, pentru a hrăni, a spăla, a ajuta şi a iubi duzine de orfani. Însă pe 6 decembrie nu a mai fost aşa: în acea zi misionara comboniană s-a aflat la hotelul Sfântul Vincenţiu din Roma pentru a primi premiul din partea Consiliului Regional al Valle d`Aosta, Italia, în cadrul ceremoniei „Femeia anului”.
Povestea a început când agenţia misionară Misna a nominalizat-o pe Sr. Gabriella printre candidaţii la premiu, văzând în ea o reprezentantă perfectă pentru tema din acest an, „Femeia şi copii”. În cele din urmă, Sr. Gabriella a câştigat 10.000 euro (10.157 dolari) ca premiu oferit tuturor celor trei finaliste; celelalte două premiate au fost italianca Giovanna Pezzullo şi elveţianca Barbara Hofmann – ea fiind cea desemnată oficial.
Sora comboniană şi-a dorit din totdeauna să fie călugăriţă. „Doream să lucrez cu bolnavii şi orfanii şi dorinţa a devenit realitate”, a declarat ea agenţiei Misna. Astăzi, ea are în grijă aproximativ 300 de copii: 63 sub vârsta de 6 ani, cei mai mulţi de aproximativ 18 ani sau sub 18 ani, iar câţiva care frecventează universitatea. „Câţiva din aceştia mici au fost abandonaţi în stradă”, explică Sora Gabriella; alţii au fost lăsaţi în clinici după naştere, mama lor dând o „adresă falsă, fiind imposibil de găsit”.
Cei mai mulţi dintre copii sunt de la mame adolescente, cei mai săraci dintre cei săraci într-o naţiune în care, în ciuda încetării războiului cu Etiopia, mai sunt aproximativ 300.000 de tineri soldaţi în circulaţie, echivalentul a o zecime din populaţia Eritreei. Unii orfani pot fi copii ai soldaţilor, observă Sr. Gabriella. Însă acum sunt „ai ei”.
„Au trecut atât de mulţi pe-aici de-a lungul anilor”, şi mulţi dintre ei sunt acum căsătoriţi şi au copiii lor, dar încă „vin să ne viziteze, pentru că noi suntem familia lor”, spune ea. „Cu banii, aş vrea să construiesc o casă nouă pentru orfanii mei”, a spus Sr. Gabriella. „Cea pe care o au acum e prea aproape de stradă, şi este umed şi rece. Aş vrea o casă cu 60 de paturi, într-un loc ferit şi mai uscat”.
