PS Florentin – „Să privim înainte cu speranţă” (II)

21.01.2003, Cluj-Napoca (Catholica) - Continuăm astăzi prezentarea celei de a doua părţi a Scrisorii pastorale a Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu: „Să privim înainte cu speranţă”, din 18 ianuarie 2003. În această parte, Episcopul prezintă Scrisoarea apostolică „Rosarium Virginis Mariae”, din 16 octombrie 2002, şi Mesajul Sf. Părinte pentru Ziua Mondială a Păcii din 1 ianuarie 2003: „Pacem in terris – o angajare permanentă”.

În acest An al Rozariului (octombrie 2002-octombrie 2003), proclamat oficial de către Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea (cf. R.V.M., n.3). PS Florentin spune: „Trecând cu Maria prin misterele Rozariului este ca şi cum am învăţa la `şcoala Mariei` să-L citim pe Hristos pentru a-i pătrunde tainele, pentru a înţelege mesajul Său pentru noi astăzi, aici, acum, şi a-l putea trăi. (…) inima noastră poate cuprinde în aceste decade de Rozariu toate faptele care alcătuiesc viaţa individului, a familiei, a naţiunii, a Bisericii şi a omenirii; întâmplări personale şi întâmplări ale aproapelui. Astfel, în rugăciunea Rozariului se regăseşte ritmul vieţii umane (cf. R.V.M., n.2)”.

Amintind cele noi cinci mistere de lumină introduse de Sfântul Părinte, reprezentând cinci momente semnificative din viaţa publică a Mântuitorului, Episcopul îl citează pe Fericitul Bartolo Longo, apostolul Rozariului: „Conversând în mod familiar cu Isus şi cu Preasfânta Fecioară, meditând Misterele Rozariului şi trăind împreună aceeaşi viaţă în Sfânta Împărtăşanie, putem să devenim, atât cât ne permite nimicnicia noastră, asemenea lor, şi să învăţăm de la aceste modele extraordinare să trăim în mod umil, sărac, tainic, răbdător şi desăvârşit” (cf. R.V.M., n.15).

În continuare, împreună cu Sfântul Părinte, Episcopul de Cluj-Gherla îi îndeamnă pe credincioşi să ofere în acest an rugăciunea Rozariului în mod special pentru pace în lume şi pentru unitatea familiilor. „Rozariul este o rugăciune a familiilor şi pentru familii, un mijloc de întărire a unităţii în familii şi un mijloc de educare a tinerei generaţii, prin rugăciunea în familie. `Familia care este unită în rugăciune, rămâne unita`, afirmă Sf. Părinte, dorind să sublinieze importanţa reluării tradiţiei recitării Rozariului în familie. (…) Recitarea Rozariului în familii înseamnă introducerea imaginilor misterelor mântuirii şi a atmosferei casei din Nazaret în viaţa noastră, astfel încât Isus să fie în centrul vieţii noastre (cf. R.V.M., n.6; 41)”.

Prezentând apoi Mesajul din acest an pentru Ziua Mondială a Păcii, Episcopul arată faptul că „Sf. Părinte, dorind să marcheze apropiatul aniversar de 40 de ani de la Scrisoarea enciclică a Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea `Pacem in terris`, reia câteva din principalele direcţii ale acestui document, citindu-le la lumina timpului prezent.”

La punctul 3 din Mesaj sunt prezentate „Cele patru coloane ale păcii mondiale” identificate de către Papa Ioan al XXIII-lea: Adevărul, Dreptatea, Iubirea şi Libertatea. „Adevărul va fi temeiul păcii dacă fiecare om devine conştient în mod sincer că, pe lângă drepturile sale, el are de asemenea şi îndatoriri faţă de alţii. Dreptatea va zidi pacea dacă fiecare respectă concret drepturile altuia şi se străduieşte să-şi îndeplinească în întregime datoriile sale faţă de alţii. Iubirea va fi ferment al păcii dacă persoanele consideră nevoile altora ca pe propriile lor nevoi şi împart cu ceilalţi ceea ce posedă, începând cu valorile spiritului. Libertatea va hrăni pacea şi o va face să aducă roade dacă, în alegerea mijloacelor pentru a o atinge, indivizii urmează raţiunea şi îşi asumă curajoşi responsabilitatea acţiunilor lor.”

Vorbind despre „Apărarea şi promovarea drepturilor omului” (cf. Z.M.P., n.4), Episcopul reaminteşte faptul că „Drumul către pace trebuie să treacă prin apărarea şi promovarea drepturilor fundamentale ale omului. Orice persoană umană se bucură de aceste drepturi, nu ca de un privilegiu acordat de către o anumită clasă socială sau de către stat, ci ca de o prerogativă care îi aparţine ca persoană. Promovarea libertăţii a fost recunoscută ca o componentă indispensabilă a angajării pentru pace.”

Alături de Papa Ioan Paul al II-lea, PS Florentin remarcă: „Chiar dacă unele concepţii deformate despre libertate, înţelese ca permisivitate, continuă să ameninţe democraţia şi societăţile libere, este cu siguranţă semnificativ faptul că, în decursul celor patruzeci de ani de la Enciclica `Pacem in terris`, multe popoare ale lumii au devenit mai libere, că structurile dialogului şi ale cooperării între Naţiuni s-au întărit şi că pericolul unui război nuclear mondial, aşa cum se profila în mod dramatic în vremea Papei Ioan al XXIII-lea, a fost eliminat.”

Episcopul reia în continuare o întrebare pusă de Papa Ioan Paul al II-lea: „Oare nu a sosit vremea în care toţi să colaborăm la constituirea unei noi organizări a întregii familii umane, pentru a asigura pacea şi armonia între popoare, şi în acelaşi timp pentru a promova progresul lor integral?”, nu în sensul constituirii unui supra-stat mondial, ci în sensul accelerării proceselor de organizare a unor modalităţi democratice de exercitare a autorităţii politice, atât naţionale cât şi internaţionale.

PS Florentin mai prezintă o altă problemă clarificată de către Bunul Papă: „Contestând viziunea acelora care întrevedeau în politică un domeniu desprins de orice morală şi supus doar criteriului interesului, Fericitul Ioan al XXIII-lea atenţiona în enciclica sa că persoanele umane sunt create cu posibilitatea de a face alegeri morale, deci nici o activitate umană nu se situează în afara câmpului valorilor etice. Politica este o activitate umană, drept urmare şi ea este supusă legilor şi judecăţii morale.”

Pe drumul „spre o cultură a păcii” (Z.M.P., n.9), Episcopul aminteşte: „Problema păcii priveşte mai mult persoanele decât structurile. Structurile şi procedurile sunt necesare, dar ele sunt rodul înţelepciunii şi experienţei unor oameni care, prin nenumărate gesturi de pace, şi-au arătat speranţa neclintită în faţa unor situaţii descurajatoare. Gesturile de pace încolţesc în viaţa persoanelor animate mereu de atitudini pacifice. Acestea sunt roadele minţii şi inimii `făcătorilor de pace` (cf. Matei 5,9).”

În încheierea Scrisorii pastorale, Episcopul de Cluj-Gherla face un scurt bilanţ al Eparhiei pe anul care s-a încheiat, mulţumindu-i Bunului Dumnezeu „pentru toate binefacerile şi harurile primite prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, şi a Sf. Iosif Patronul Eparhiei noastre”. Totodată, el îi îndeamnă pe credincioşii turmei sale: „Să înfăţişăm înaintea Bunului Dumnezeu proiectele şi aspiraţiile noastre pentru viitor şi pentru anul 2003, rugându-L să ne ajute să punem mereu mai presus de toate Planul voinţei Sale divine”.

Punând noul an sub semnul aniversării a 150 de ani de la Bula de înfiinţare a Eparhiei de Cluj-Gherla, „Ecclesiam Christi ex omni lingua et populo” a Sf. Părinte Papa Pius al IX-lea, din 26 noiembrie 1853, tânărul Episcop greco-catolic spune în încheiere: „Îi cerem, în rugăciune, Bunului Dumnezeu să ocrotească, să lumineze şi să călăuzească drumul Comunităţii noastre eparhiale în acest nou an şi să ne ferească de ispitirile răului, să ne dăruiască vremuri de pace şi bună înţelegere”.