Succesul Ugandei contra SIDA, comentat la BBC

15.07.2003, Londra (Catholica) - i mult de 10 ani de investiţii uriaşe şi luptă adesea disperată nu au reuşit să oprească răspândirea SIDA în Africa. Statisticile arată în mod constant că numărul bolnavilor este în creştere, iar media de viaţă a scăzut în unele state africane cu 10 ani. Există însă o excepţie: Uganda, după cum subliniază Traian Ungureanu într-un comentariu difuzat de BBC sub titlul „Succesul Ugandei contra SIDA”.

În cifre, situaţia din Uganda arată astfel: în 1994, rata de infectare era de 22% din populaţia adultă; astăzi este de 6%. „Cauza acestui succes remarcabil este însă tema unei dispute vehemente”, arată Traian Ungureanu. „Succesul Ugandei este atât de spectaculos, încât cei care şi-l pot revendica s-ar putea proclama în mod legitim deţinătorii tratamentului ideal. Adepţii celorlalte tratamente încercate ar trebui să piardă partida şi odată cu asta accesul la funcţii şi la fonduri de miliarde de dolari care circulă în ceea ce se numeşte deja `birocraţia SIDA`.”

De o parte a disputei se află promotorii aşa-numitului „tratament ABC” – iniţialele aparţin cuvintelor din limba engleză Abstinenţă, Fidelitate, Prezervativ. „Acest program reţine distribuirea de prezervative între componentele intervenţiei, dar declară pentru prima oară importanţa limitării contactelor sexuale şi formarea de legături stabile. Cu alte cuvinte, tema principală e pur şi simplu stoparea promiscuităţii”.

Programul a fost promovat în special de organizaţii cu legături în cercurile religioase americane şi europene, ne spune Traian Ungureanu. „Ele l-au convins acum zece ani pe preşedintele Muwewenbi al Ugandei să joace pe mâna lor. A urmat o campanie totală. Museweni a declarat fiecare ministru al guvernului răspunzator de programele anti-SIDA. A investit în calificarea surorilor şi a finanţat echipe de educaţie care au ajuns până în cele mai izolate părţi ale ţării.”

Pe drumurile Ugandei se întâlnesc des afişe enorme pe care se poate citi: „Sex la discreţie = moarte garantată”. Campania de la om la om a insistat asupra grupului între 15 şi 25 de ani, cu recomandări de începere a vieţii sexuale la căsătorie, urmată de fidelitate. Prezervativele, spun mai mulţi miniştri ugandezi, au ajutat, dar nu au rezolvat nimic, întrucât distribuirea lor este complicată, iar folosirea lor problematică în lipsa condiţiilor de igienă minimă în multe aşezări ugandeze.

„Adversarii actualei abordări susţin că programul este o formă de opresiune religioasă. Prezervativele ar fi unica soluţie, spun aceiaşi critici, dar alţi comentatori cred că pur şi simplu succesul Ugandei ar pune la pământ zeci de organizaţii care se limitează la distribuirea de prezervative.”

„La mijloc e de fapt o mare deosebire de idei”, afirmă Traian Ungureanu în continuare. „Adepţii tratamentului ABC cred în esenţă că fiinţa umană e educabilă şi poate accepta valori noi. Adepţii prevenţiei prin prezervative cred în mod esenţial că natura homosexualului, a cuplurilor promiscue şi a toxicomanilor nu poate, şi nici nu trebuie, modificată. Ar fi vorba de un dat cultural, şi tot ce pot face cei din afară e să ofere prezervative.”

Exemplul de succes al Ugandei a stat la baza acordării a nu mai puţin de 15 miliarde de dolari de către actuala administraţie de la Casa Albă pentru combaterea SIDA în Africa. Traian Ungureanu atrage însă atenţia că „prelungirea disputei tinde să devină absurdă. Săptămâna trecută relatări din zona Natal din Africa de Sud semnalau că numărul deceselor de SIDA e atât de mare încât morţii au început să fie îngropaţi vertical din lipsă de spaţiu.”