Un document istoric dezleagă legenda cazului lui Galileo Galilei
22.08.2003, Vatican (Catholica) - O scrisoarea descoperită recent în arhivele Sfântului Oficiu – astăzi, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei -, confirmă faptul că Papa Urban al VIII-lea s-a îngrijit ca procesul împotriva lui Galileo Galilei (1564-1642) să se realizeze repede datorită stării precare de sănătate a acuzatului. Cel care a descoperit scrisoarea este istoricul Francesco Beretta, profesor de istorie a creştinismului la Universitatea din Friburg.
Mai precis, este vorba de o scrisoare scrisă de comisarul Sfântului Oficiu Vincenzo Maculano da Firenzuola la 22 aprilie 1633, şi adresată Cardinalului Francesco Barberini, prin care se exprimă preocuparea Papei pentru omul de ştiinţă acuzat de erezie. Conform istoricului Beretta, redactarea sentinţei din 22 iunie 1633 împotriva lui Galileo, cel puţin în părţile ei esenţiale, a fost făcută de însuşi comisarul Sfântului Oficiu.
„Este neîndoielnic faptul că pentru unii şi astăzi Galileo înseamnă libertate, modernitate şi progres, în timp ce Biserica înseamnă dogmatism, obscurantism, etc”. Însă realitate este cu totul alta, explică noul secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, Arhiepiscopul salezian Angelo Amato, într-un interviu publicat în ultimul număr al săptămânalului italian `Famiglia cristiana`.
„Atunci când în 1610 Galileo a publicat `Sidereus Nuncius`, unde susţinea centralitatea soarelui în univers, a primit aplauze atât din partea marelui astronom Johannes Kepler, cât şi din partea iezuitului Clavius, autor al Calendarului gregorian. Chiar şi printre Cardinalii romani a avut un mare succes, de fapt toţi doreau să contemple cerul cu renumitul său telescop. (…) Cei care i s-au opus au fost mai ales filosofii – îndeosebi cei din şcoala peripatetică din Pisa, care se inspirau din Aristotel -, şi au început să pună în joc Sfânta Scriptură”, aminteşte Mons. Amato. Sfântul Oficiu a intervenit mai apoi datorită acestor presiuni.
În octombrie 1992, dată care coincidea cu aniversarea a 359 de ani de la moartea lui Galileo Galilei, Comisia specială de teologi, oameni de ştiinţă şi istorici, creată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1981 şi prezidată de Card. Paul Poupard, şi-a prezentat concluziile. Această comisie a fost înfiinţată pentru a analiza posibilele erori comise de către tribunalul ecleziastic care l-a condamnat în 1633 pe renumitul astronom. La 31 octombrie 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut public aceste erori.
Mons. Amato a afirmat că prin această scrisoare se pune în sfârşit capăt legendei „negre” din jurul lui Galileo, „transmisă de o iconografie mincinoasă, conform căreia Galileo ar fi fost încarcerat şi chiar torturat pentru a abjura”. Conform explicaţiilor Mons. Amato, în cele 20 de zile cât a stat în Sfântul Oficiu, Galileo a locuit în apartamentul unui oficial, şi a fost asistat de servitorul său. În plus, în timpul şederii sale ulterioare în Roma a fost oaspete al ambasadorului florentin în Villa Medicis.
Într-un interviu acordat mai demult agenţiei Zenit, Cardinalul Poupard a amintit că Galileo a fost condamnat doar la „formalem carcerem” – un fel de arest la domiciliu -, şi că diferiţi judecători şi chiar Papa din acea vreme nu au semnat sentinţa. „Galileo a putut continua munca sa ştiinţifică şi a murit la 8 ianuarie 1642 în casa sa din Arcetri, aproape de Florenţa”, a adăugat atunci Cardinalul Poupard.
După investigaţiile Comisiei şi după reabilitarea lui Galileo din partea Papei, se poate spune că de fapt cazul astronomului este închis, după cum a declarat Mons. Amato. Acest episod ne învaţă – a adăugat secretarul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei – „să nu punem pe primul plan contrapoziţia ci armonia care trebuie să domnească” între raţiune şi credinţă, „cele două aripi cu care creştinul poate zbura spre Dumnezeu”, aşa cum a sintetizat Ioan Paul al II-lea în enciclica `Fides et ratio`.
