Implicarea şcolii, Bisericii şi familiei în educarea adolescentului în spirit creştin

03.11.2003, Bucureşti (Catholica) - În cadrul Colegiului economic „Virgil Madgearu” din capitală, datorită unui proiect educativ, instruirea moral creştină a adolescenţilor s-a extins dincolo de orele de religie, opţionale în programa şcolară. În numărul pe august-octombrie 2003 al revistei Actualitatea creştină a Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureşti, este publicat un interviu cu doamna profesoară Arvay Eniko, director educativ al colegiului, iniţiatoarea şi conducătoarea proiectului educaţional intitulat „Implicarea Şcolii – Familiei – Bisericii în optimizarea procesului de educaţie a adolescentului în spiritul moralei creştine.”

Proiectul s-a născut în urma constatării, din experienţa de profesor şi mai ales ca diriginte a doamnei Arvay, a interesului elevilor pentru problemele religioase şi mai ales pentru morala creştină reflectată în problemele practice, de fiecare zi. Arătând faptul că educaţia elevilor în spiritul moralei creştine prezintă lacune serioase, ea a subliniat că „posibilităţile oferite de legea învăţământului pentru propovăduirea credinţei nu sunt exploatate suficient”.

Proiectul vizează întărirea relaţiei Şcoală – Familie – Biserică, „pentru a creşte gradul de implicare a profesorilor diriginţi, a profesorilor consilieri şi a celor de religie, a părinţilor, în educaţia morală şi religioasă a adolescenţilor. Indirect, prin acţiunea de cooperare cu părinţii se realizează şi o `educaţie` a lor”. Proiectul educaţional este elaborat prin „urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, elevi şi profesori privind educaţia moral-creştină şi rolul acesteia în formarea personalităţii adolescentului”.

Doamna profesoară descrie în continuare realizarea pe trei fronturi a proiectului, începând cu anul şcolar 2001-2002. În primul rând, la clasele experimentale, aproximativ o treime din orele de dirigenţie au fost consacrate temelor religioase, moral creştine, cum ar fi: „Datoriile creştinului faţă de aproapele”, „Necesitatea de a conştientiza sensul vieţii creştine”, „Problemele mele şi problemele familiei”, „Religie – Televiziune – Cultură model”. Temele au fost expuse de profesorul de religie, sau de diriginţi în urma unei documentări adecvate.

Activităţile extracuriculare cu elevii au inclus dezbateri cu invitaţi ai Bisericii. „Metodologia acestor întâlniri a fost următoarea: s-a dezvoltat pe scurt o temă ancorată în viaţa de zi cu zi, urmată în unele cazuri de discuţii libere, în alte cazuri întrebările au fost puse direct invitaţilor, iar în cazuri discrete, de exemplu sexualitatea în concepţia creştină, întrebările au fost formulate de elevi pe bileţele.” La aceste dezbateri elevii au prezentat un interes deosebit, în toate cazurile timpul afectat discuţiilor fiind depăşit în mare măsură.

Al treilea gen de activităţi au fost lectoratele cu părinţii, deosebit de importante în contextul în care în multe familii cunoştinţele religioase prezintă deficienţe serioase, şi astfel copiii, neprimind răspuns la problemele care îi frământă, „ajung uşor în braţele alcoolicilor, drogaţilor, grupurilor certate cu morala sau diferitelor secte”. Ca teme în cadrul lectoratelor au fost dezvoltate: „Educaţia religioasă în familie”, „Comunicare şi bună înţelegere între generaţii”, „Aspecte negative ale grupului de adolescenţi: alcoolism, practici antisociale, comportament nedemn”. La aceste dezbateri au fost invitaţi şi psihologi.

Interviul se încheie cu un mesaj către educatori şi părinţi: „Cei trei factori educaţionali: Familie, Şcoală şi Biserică trebuie să acţioneze în acelaşi sens, adică ce se spune în familie, în şcoală şi de către Biserică să fie în acord, în concordanţă. Exemplul educatorului creştin este Isus Învăţătorul, care ne-a învăţat nu numai prin pildele Lui ci şi prin atitudinea, exemplul şi viaţa Lui, prin iubirea nemărginită faţă de Dumnezeu şi oameni. Să nu uităm că educaţia religioasă, moral creştină pe care o poate oferi familia, asigurând copilului o atmosferă adevărată de iubire, nu o poate substitui nici şcoala nici profesorul. Dacă vrem să avem copii cu adevărat fericiţi trebuie să-i învăţăm să-L iubească pe Dumnezeu şi pe oameni, să reziste tentaţiilor rele, să fie altruişti şi să facă binele la care îndeamnă Duhul Sfânt.”