Marko Ivan Rupnik – Discernământul
10.11.2003, Târgu Lăpuş (Catholica) - În Colecţia Commnunio a Editurii Galaxia Gutenberg, din Târgu Lăpuş, a apărut o lucrare în două volume a cunoscutului călugăr iezuit Marko Ivan Rupnik, profesor de spiritualitatea Orientului creştin şi de teologia evanghelizării la instituţii de învăţământ superior pontificale. Lucrarea este intitulată „Discernământul”, „care în ultimă analiză înseamnă arta de a-L cunoaşte pe Hristos precum şi de a-L recunoaşte ca Domn şi Mântuitor al nostru”.
În Premisa la primul volum, pr. Rupnik explică faptul că se poate vorbi în mai multe feluri despre discernământ: discernământul spiritelor, discernământul simţurilor interioare, al gândurilor şi al sentimentelor, al vocaţiei, al conduitei de viaţă etc. Mai există discernământul individual al persoanelor şi al comunităţilor. „Această carte vorbeşte despre discernământ oferindu-ne dinamicile acestuia ca artă de comuniune între Dumnezeu şi om şi de înţelegere reciprocă.”
„Din această perspectivă – a discernământului ca legătură între Dumnezeu şi om -, vor fi respectate două etape ale drumului de urmat: o primă etapă de purificare, care duce la o autentică cunoaştere de sine în Dumnezeu şi a lui Dumnezeu în propria noastră istorie, precum şi o a doua etapă în care discernământul devine habitus.” Astfel, în primul volum este discutată prima etapă, prezentându-se referinţele teologice ce constituie cadrul în care trebuie plasat discernământul, şi dinamicile primei faze a discernământului.
În volumul al doilea, pr. Marko Ivan Rupnik înfăţişează „cum să rămânem uniţi cu Hristos, cum să nu risipim mântuirea la care am fost aduşi. Este vorba de discernământul ca artă de a-L urma pe Hristos, atât în marile alegeri ale vieţii, ale muncii, cât şi în micile opţiuni ale cotidianului.” Astfel cartea vorbeşte despre principiul şi fundamentul teologic al căii de a rămâne în Hristos; despre ispitele pe care creştinul le încearcă în drumul său de întoarcere la Domnul; despre verificarea realei noastre adeziuni la Hristos; despre împrejurările cele mai potrivite şi modurile cele mai indicate pentru a ne iniţia în arta discernământului; şi se încheie cu două dintre elementele cele mai semnificative ale acestei a doua faze: discernământul vocaţiei şi discernământul comunitar.
Pr. Rupnik atrage atenţia că citirea acestei cărţi nu scuteşte de faptul că discernământul trebuie învăţat lângă un maestru, căci este un drum cu nenumărate capcane. Pe de altă parte, deşi discernământul „ne garantează acea înţelepciune ce reprezintă o privire sănătoasă asupra lucrurilor, totuşi nu este calea pe care toţi trebuie să o parcurgă. Cum bine ştim, se poate trăi în mod creştin limitându-ne la a călca pe urmele celor ce ne-au precedat în drumul credinţei”. Cu toate acestea, „Tradiţia Bisericii mărturiseşte că discernământul este calea regală pentru un credincios, o artă a întrepătrunderii cu darul lui Dumnezeu, a ascultării tradiţiei, a încardinării ecleziastice, o artă a deschiderii istoriei şi un exerciţiu psiho-spiritual”.
