PS Florentin despre restituirea bunurilor bisericeşti
26.11.2003, Bucureşti (Catholica) - Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a acordat un interviu publicaţiei Formula AS, apărut în pagina trei a acestei publicaţii, numărul pe 24 nov – 1 dec. Interviul va putea fi citit integral pe situl revistei, www.formula-as.ro, probabil săptămâna viitoare. Noi am selectat ultimele două întrebări şi răspunsuri, pe care le reproducem în continuare.
– Care este starea Bisericii Unite cu Roma astăzi, după 14 ani de la revoluţie, Preasfinţite Florentin?
– Biserica şi-a recâştigat libertatea sub aspect formal. Din nefericire, după anul 1989, procesul de reconstrucţie a Bisericii noastre a stârnit multe animozităţi în atmosfera relaţiilor interconfesionale din Transilvania. Modelul toleranţei şi al bunei înţelegeri creştine, urmat în Banat cu multă înţelepciune de către ierarhiile ortodoxă şi greco-catolică, a rămas un exemplu absolut singular şi, din păcate, marginal. Din peste 2030 de biserici, nu au fost recuperate decât 140. Clericii şi credincioşii noştri continuă să celebreze Sfintele Taine în locuri improvizate. Nu s-a reuşit recuperarea bisericilor-catedrale din Oradea, Baia Mare, Gherla şi nici a bisericii vicariale din Bucureşti. În scopuri vădit electorale, Statul, singurul vinovat de actuala situaţie, s-a sustras de la datoria sa de a rezolva nedreptăţile făcute, recomandând calea înţelegerii cu deţinătorul actual, Biserica Ortodoxă Română. Dar Biserica Ortodoxă este sora noastră, şi nu ea este cea care ne-a confiscat bunurile, ci Statul român. Acest Stat, moştenitor de drept şi de fapt al statului comunist, ar fi trebuit să repare nedreptatea din 1948, nu doar la nivel teoretic. Prin transferarea atribuţiilor juridice ale Statului unei comisii ecleziastice mixte, care să efectueze restituirea, se eludează obligaţiilor constituţionale ale acestuia. Linia Bisericii noastre este de a continua dialogul, dar când ne lovim de o voită tergiversare şi respingere, ne asumăm libertatea de a apela la justiţie. Nu dorim tensionarea relaţiilor interconfesionale din România şi nu dorim să fim o piedică în calea integrării României în comunitatea internaţională. Dimpotrivă, considerăm Biserica noastră ca fiind una dintre cele mai europene componente ale României. Fără Biserica Unită, integrarea României într-o Europă catolică şi protestantă va fi mai dificilă. Trebuie precizat că, deşi au trecut 42 de ani de opresiune, conştiinţa greco-catolică n-a dispărut din ţara noastră. Sunt localităţi în care credincioşii au revenit integral la Biserica noastră, cu tot cu lăcaşul de cult.
– Biserica Ortodoxă consideră că bisericile apaţin credincioşilor şi îşi justifică astfel păstrarea lăcaşurilor de cult foste greco-catolice. Care este punctul Dvs. de vedere?
– Canoanele noastre sunt foarte clare în privinţa înstrăinărilor de bunuri bisericeşti care depăşesc o anumită sumă. Conform canonului 1036, trebuie să se ceară consensul Scaunului Apostolic al Romei. Episcopul este doar reprezentantul persoanei juridice, dar nu este cel care poate înstrăina bunuri care depăşesc sumele stabilite. Drept urmare, Episcopul, chiar dacă vrea să vândă bisericile, trebuie să ţină cont de faptul că acestea fac parte din patrimoniul Bisericii Catolice. Trebuie să se înţeleagă că toate bisericile luate prin violenţă în 1948 nu au putut constitui izvor de drept pentru cei care le utilizează şi acum. În plus, pentru noi, creştinii, primează Legea Divină, conform căreia niciodată un bun furat nu devine un bun personal, până când nu se recunoaşte furtul, se cere iertare şi cel vinovat îşi arată disponibilitatea de a returna bunul furat. Moştenitorii unui bun propriu îi stabilesc proprietarii legitimi şi nu împrejurările politice. Însufleţiţi de bucuria păstorilor, de cântarea îngerilor şi de credinţa magilor, rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască tutruroi pacea în Cristos Pruncul Cel Unul Născut.
