Veronica Antal – crin însângerat
26.11.2003, Iaşi (Catholica) - Biserica Catolică ar putea avea în viitorul apropiat o Sfântă ridicată la cinstea altarelor: marţi, 25 noiembrie, a avut loc deschiderea oficială a procesului informativ diecezan pentru canonizarea slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal. Deschiderea a fost marcată de Liturghia cebrată în Nisiporeşti de PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei de Iaşi. După etapa diecezană, actele rezultate vor fi trimise la Roma, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, ce se va pronunţa asupra cazului.
Veronica Antal s-a născut la Nisiporeşti, comuna Boteşti, judeţul Neamţ, în ziua de 7 decembrie 1935,. Părinţii ei fiind ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, faţă de Biserica sa, conducând-o în primii paşi pe calea credinţei. La vârsta de 16-17 ani îşi manifestă intenţia de a intra în mănăstire pentru a-şi consacra viaţa lui Dumnezeu. Planul ei nu va putea fi pus în aplicare, deoarece statul desfiinţase deja aproape toate mănăstirile catolice din România. Îi rămâne numai să îşi ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuţă. Face vot de feciorie şi se înscrie în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar).
Primea zilnic Sfânta Împărtăşanie, iar de la orele de adoraţie nu lipsea niciodată. Pentru a putea face acest lucru, nu ezita să parcurgă în fiecare dimineaţă cei opt kilometri până în parohia din Hălăuceşti. Avea o evlavie deosebită faţă de sfânta Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă şi zilnică a sfântului Rozariu. În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la sfânta Liturghie din Parohia Hălăuceşti, unde fusese administrat şi sacramentul sfântului Mir, este atacată de un tânăr, pe nume Pavel Mocanu, care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu. După 42 de lovituri de cuţit, îşi dă viaţa şi pleacă pentru totdeauna să-l întâlnească pe mirele său divin, Isus Cristos, întâlnire pe care şi-o dorea atât de mult. Chiar şi în momentul suprem rozariul nu a lipsit din mâinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sânge au putut observa cum strângea în mâinile ei rozariul.
Imediat după moartea ei, credincioşii din localitatea natală şi din împrejurimi au început să vorbească despre ea ca fiind sfântă, iar în ziua de 24 august, în fiecare an, la locul martiriului se celebrează o sfântă Liturghie la care participă mii de credincioşi, acest lucru fiind încă o dovadă în plus a sfinţeniei acestei credincioase din Moldova şi din întreaga noastră ţară. Fiind Terţiară Franciscană, Provincia „Sf. Iosif” din România a Fraţilor Minori Conventuali se ocupă de acest caz, dorind ca în cel mai scurt timp să ajungă la cinstea altarelor, adică să fie declarată sfântă din partea Bisericii.
Din comisia constituită pentru această cauză de canonizare fac parte: pr. Damian-Gheorghe Patraşcu – vicepostulator; pr. Mihai Patraşcu – judecător delegat; pr. Maximilian Pal – promotor de justiţie; Mons. Petru Mareş – teolog; pr. Claudiu Dumea – teolog; pr. Emil Dumea – istoric; pr. Mihai Dămoc – istoric; pr. Marius Căliman – notar.
