Scrisoare apostolică la aniversarea documentului „Sacrosanctum Concilium”

05.12.2003, Vatican (Catholica) - În cursul după-amiezii de astăzi a fost dată publicităţii Scrisoarea Apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Constituţia „Sacrosanctum Concilium”, despre Sacra Liturgie. Documentul, care este alcătuit din 15 puncte şi o concluzie, a fost semnat de Suveranul Pontif ieri, 4 decembrie 2003, în ziua aniversară a promulgării.

În Scrisoare, Sfântul Părinte semnalează faptul că `Sacrosantum Concilium` a fost „prima din acel `mare har de care Biserica a beneficiat în secolul al XX-lea`, Conciliul Vatican II”, iar această aniversare ne oferă „o ocazie fericită de a redescoperi tematici de fond ale reînnoirii liturgice voite de Părinţii Consiliului, de a verifica într-un fel modul în care au fost primite şi de a îndrepta privirea spre viitor”. În primul capitol al documentului, intitulat „O privire asupra Constituţiei conciliare”, Papa aminteşte importanţa constituţiei conciliare despre liturgie, în care au fost „trasate în mod clar principiile care stau la baza practicilor liturgice ale Bisericii şi care îi inspiră reînnoirea sănătoasă de-a lungul timpului”.

„Viaţa liturgică a Bisericii, în optica constituţiei Sacrosanctum Concilium, capătă un aer cosmic şi universal, marcând profund timpul şi spaţiul omului. În această perspectivă se înţelege şi reînnoita acţiune pe care Constituţia o dă anului liturgic, itinerar prin care Biserica aminteşte Misterul pascal al lui Cristos şi îl retrăieşte”, afirmă Suveranul Pontif în document. De asemenea, Papa aminteşte importanţa pe care Conciliul a acordat-o muzicii sacre al cărei scop „este `slava lui Dumnezeu şi sfinţirea credincioşilor`”; precum şi arta sacră, prin care „cultul se poate răspândi şi prin decor şi prin frumuseţea artei liturgice”.

În capitolul intitulat „De la reînnoire la aprofundare”, Papa Ioan Paul al II-lea semnalează că „după patruzeci de ani, este oportun să verificăm drumul parcurs”, şi în acest sens, adresează Bisericii întrebări importante: „Este trăită liturgia ca `izvor şi culme` a vieţii ecleziale, conform învăţăturii constituţiei `Sacrosanctum Conciliu`? Redescoperirea valorii Cuvântului lui Dumnezeu, pe care a realizat-o reforma liturgică, a aflat un răspuns pozitiv în cadrul celebrărilor noastre? Până la ce punct a intrat liturgia în trăirea concretă a credincioşilor şi scandează ritmul fiecărei comunităţi în parte? Este înţeleasă ca viaţă de sfinţenie, forţă interioară a dinamismului apostolic şi misionarism eclezial?”

De asemenea, Suveranul Pontif insistă asupra revizuirii cărţilor liturgice, şi, referindu-se la Ziua Domnului, duminica, apreciază că s-au depus „eforturi considerabile în pastoraţie, pentru ca valoarea duminicii să fie redescoperită. Dar este necesar să se insiste asupra acestui punct, întrucât `cu adevărat mare este bogăţia spirituală şi pastorală a duminicii, aşa cum ne-a transmis-o tradiţia. Luată în totalitatea semnificaţiilor şi a implicaţiilor sale, ea este, într-un fel, sinteza vieţii creştine şi condiţie pentru a o trăi bine`”.

În capitolul intitulat „Perspective”, Sfântul Părinte afirmă că „privind spre viitor, provocările la care liturgia a fost chemată să răspundă au fost variate. De-a lungul acestor patruzeci de ani, de fapt, societatea a suferit schimbări profunde, dintre care unele pun greu la încercare angajamentul eclezial. Avem în faţa noastră o lume în care, chiar şi în regiunile cu veche tradiţie creştină, semnele Evangheliei se atenuează. Este timpul noii evanghelizări. Liturgia este direct interpelată de această provocare”.

Totodată, Sfântul Părinte subliniază „reînnoita nevoie de spiritualitate” pe care o exprimă oamenii, „o dovadă a faptului că în adâncul fiinţei umane nu e cu putinţă să se şteargă setea de Dumnezeu”. De aceea, „în faţa acestei dorinţe după întâlnirea cu Dumnezeu, liturgia oferă răspunsul cel mai adânc şi mai eficient”; „mai ales în Euharistie”, adaugă Suveranul Pontif. Un alt aspect subliniat de Papa este tăcerea: „Într-o societate care trăieşte într-un mod tot mai frenetic, adesea ameţită de zgomote şi pierdută în efemer, redescoperirea valorii tăcerii este vitală”.

Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte şi rolul indispensabil al preoţilor în a educa la rugăciune şi în a promova viaţa liturgică a credincioşilor laici. În Concluzie, Suveranul Pontif subliniază faptul că promulgarea constituţiei `Sacrosantum Concilium` „a marcat, în viaţa Bisericii, o etapă de importanţă fundamentală pentru promovarea şi dezvoltarea Liturgiei”, şi-şi exprimă dorinţa ca la acest început de mileniu, „să se dezvolte o `spiritualitate liturgica`”.