Sacramentul Spovezii ajută pe drumul sfinţeniei
30.03.2004, Vatican (Catholica) - Sacramentul reconcilierii nu este destinat doar să absolve de păcate, ci de asemenea, şi mai presus de toate, să conducă credincioşii la o profundă întâlnire cu Cristos, a spus Papa Ioan Paul al II-lea. Sfântul Părinte a reflectat aspra aspectelor esenţial ale acestui sacrament când i-a primit pe preoţii şi seminariştii participanţi la un curs pe tema „forului intern”, a problemelor de conştiinţă, susţinut de Penitenţeria apostolică săptămâna trecută.
Rodul spovezii „nu este doar iertarea păcatelor, necesară pentru oricine a păcătuit”, a spus Sfântul Părinte sâmbătă, 27 martie. „Ea produce o adevărată `înviere spirituala`, o restituire a demnităţii şi darurilor vieţii fiilor lui Dumnezeu, dintre care cel mai de preţ este prietenia cu Dumnezeu”, a spus el. De aceea, „ar fi iluzoriu să căutăm sfinţenia, potrivit vocaţiei pe care fiecare a primit-o de la Dumnezeu, fără a apela frecvent şi cu fervoare la acest sacrament al convertirii şi sfinţirii”, a spus Papa.
Această lucrare de sfinţire este realizată de spovadă prin purificare, iluminare şi unirea cu Cristos, a explicat Sanctitatea Sa. În primul rând, reconcilierea prin natura sa „implică purificarea, atât prin actele penitentului care îşi dezvăluie conştiinţa, datorită nevoii profunde de a fi iertat şi renăscut, cât şi prin efuziunea harului sacramental care purifică şi reînnoieşte”, a spus Sfântul Părinte. În al doilea rând, penitenţa este un „sacrament al iluminării”. „Aceia care merg des la spovadă şi o fac cu dorinţa de a progresa, ştiu că au primit în acest sacrament, prin iertarea din partea lui Dumnezeu şi harul primit de la Spiritul Sfânt, o lumină preţioasă pe drumul perfecţiunii”.
În final, Papa Ioan Paul al II-lea a spus că „sacramentul penitenţei realizează o `întâlnire unificatoare cu Cristos`. Progresiv, de la spovadă la spovadă, credinciosul simte o tot mai profundă comuniune cu Dumnezeul cel milostiv – până la a se identifica pe deplin cu El”. Sfântul Părinte le-a reamintit preoţilor şi seminariştilor că toţi confesorii „au marea responsabilitate de a exercita acest minister cu bunăvoinţă, înţelepciune şi curaj. Datoria lor este de a face plăcută şi dorită această întâlnire care ne purifică şi ne reînnoieşte pe drumul spre perfecţiunea creştină şi în pelerinajul spre casa noastră”.
