Încheierea Congresului Mondial al Vieţii Consacrate
29.11.2004, Vatican (Catholica) - Primul Congres Mondial al Vieţii Consacrate s-a încheiat cu o declaraţie în care persoanele consacrate din lumea întreagă se angajează să dea mărturie pentru Evaghelie cu vieţile lor, în timpuri de terorism. Formarea şi colaborarea în cadrul Bisericii au foste cele două cuvinte cheie ale congresului, a cărui temă a fost „Patimile lui Cristos, Patimile omenirii”.
Întâlnirea, care s-a încheiat sâmbătă în Roma, a adunat 850 de persoane consacrate – bărbaţi şi femei – care au reprezentat 1 milion membri ai ordinelor şi congregaţiilor. Persoanele consacrate trebuie să fie „tot mai mult în contact cu bucuriile şi tristeţile, neliniştile şi speranţele omenirii”, dar şi „mai mult în Biserică”, a spus pr. José María Arnáiz, secretar al Uniunii Superiorilor Generale şi co-organizator al congresului.
„Dorim ca dialogul cu cei care alcătuiesc Biserica: Episcopii, Sfântul Scaun, asociaţiile şi mişcările, să fie mai intens, deoarece obiectivele noastre sunt comune”, a spus preotul. Declaraţia finală subliniază câteva dintre principalele rele sociale, precum creşterea sărăciei, războaiele, terorismul şi „concentrarea puterii economice”.
Adresându-se congresului, Arhiepiscopul Franc Rodé, Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, a arătat că viaţa consacrată trebuie să se „fundamenteze pe Euharistie şi să se bazeze pe o amplă şi solidă angajare în sectorul de formare”. La invitaţia lui Andrea Riccardi, fondator al Comunităţii laice Sant`Egidio, participanţii au luat parte la o veghe de rugăciune în Bazilica Santa Maria in Trastevere, în memoria celor care care şi-au dat viaţa pentru Evanghelie.
Într-un mesaj adresat congresului şi citit de Arhiepiscopul Rodé, Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Vremurile noastre ne pun în faţa unor forme de nedreptate şi abuz, în faţa înşelătoriilor egoiste ale unor indivizi şi grupuri… De aici rezultă înăbuşirea speranţei în mulţi.” Sfântul Părinte a continuat: „În această situaţie, persoanele consacrate sunt chemate să ofere omenirii dezorientate mărturii credibile de speranţă creştină, făcând vizibilă iubirea lui Dumnezeu care nu abandonează pe nimeni şi oferă omului pierdut motive autentice pentru a continua să spere”.
