Interviu: De ce este nevoie de un curs despre satanism şi exorcism

18.02.2005, Roma (Catholica) - Un nou curs despre „Satanism, exorcism şi rugăciunea de eliberare” este oferit pentru formarea clerului în îndrumarea sufletelor care au venit în contact cu ocultul sau cu magicul. În acest interviu acordat pentru ZENIT, Giuseppe Ferrari, secretarul Grupului de Cercetare şi Informare privind Sectele (GRIS) din Italia, discută despre obiectivele cursului, care a început în această săptpmână la Ateneumul Pontifical Regina Apostolorum.

– Sunteţi unul dintre iniţiatorii acestui curs. Cum a fost el conceput şi care sunt obiectivele sale?

– În calitatea mea de secretar naţional al GRIS, am avut ocazia în urmă cu un an să stau de vorbă cu un preot din Dieceza de Imola, Italia, care mi-a relatat dificultăţile pe care le întâmpină preoţii atunci când au de a face cu persoane care au intrat în contact cu domeniul ocult sau magic şi doresc să scape, sau cu persoane care simt că sunt subiectul unor acţiuni demonice. Interviul cu acel preot m-a făcut să reflectez, şi am considerat că problema nu poate fi tratată eficient decât printr-o formare profundă şi interdisciplinară a preoţilor, la nivel universitar, umplându-se astfel un gol pastoral care este tot mai evident.

Obiectivul principal al cursului este acela de a forma şi a informa mai mulţi preoţi, chiar dacă mai apoi aceştia nu devin exorcişti, cu privire la felul în care să analizeze cererile de ajutor, cum să răspundă, şi cum să stabilească dacă este necesară intervenţia unui exorcist. La acest prim obiectiv, putem adăuga formarea medicilor, a psihologilor şi a juriştilor, oferindu-le informaţii la zi pe teme care privesc profesiile lor.

Sunt abordate aspecte antropologice, fenomenologice şi sociologice; biblice, istorice şi spirituale; liturgice; ştiinţifice – medicale, psihologice şi naturale; juridice şi legale; mărturii ale unor exorcişti. Cursul va studia exorcismul în profunzime, nu doar fundamentele sale teoretice, ci şi ritualurile şi mărturiile unor exorcişti cu privire la cazuri specifice.

– Care poate fi, în particular, contribuţia preoţilor?

– Primul aspect care trebuie avut în vedere este cel al vocaţiei. Un preot care nu are o vocaţie profundă şi autentică nu va putea niciodată să fie un îndrumător autentic şi autoritar pentru comunitatea încredinţată lui. Un al doilea aspect este acela al formării. Această sarcină, prin care preotul învaţă să distingă şi să respingă erorile filosofice, doctrinale, teologice şi istorice şi pe cele de interpretare biblică, nu poate fi neglijată, deoarece sectele se răspândesc în zone catolice, nu doar profitând de nevoile şi aspiraţiile oamenilor, ci şi falsificând istoria, manipulând şi interpretând eronat Sfânta Scriptură, introducând teze teologice inacceptabile, doctrine contestabile, şi teze filosofice pripite.

Noua apologetică nu trebuie să cauzeze conflicte, ci să deschidă spre un dialog profund, lucid şi flexibil. Trebuie să fie în legătură cu diferite discipline: teologică, filosofică, istorică, ştiinţifică, economică, artistică, etc., şi să prezinte adevărul pentru a ilumina diferitele probleme umane şi pentru a oferi omului de astăzi o motivaţie solidă pentru speranţa creştină. A oferi viitorilor preoţi o echilibrată şi profundă formare teologică, morală şi spirituală va sluji la evitarea, sau cel puţin la reducerea considerabilă a riscului de a avea păstori seduşi de speculaţii teologice riscante, sau de experimente liturgice şi pastorale cu conotaţii sincretice.

De aceea, este bine să amintim că Biserica are tot mai mare nevoie de preoţi sfinţi, deoarece numai aceştia pot să reînnoiască Biserica, dându-i o nouă sevă şi o nouă vigoare, şi capacitatea de a indica impulsurile necesare pentru a oferi răspunsurile corecte la diferitele provocări ale societăţii contemporane. În situaţia actuală, la a cărei generare a contribuit răspândirea religiozităţii magice şi superstiţioase, este nevoie tot mai urgentă de preoţi care să dea binecuvântări, să anuleze efectele negative ale presupuselor blesteme, sau să exercite ministerul exorcismului asupra acelora bănuiţi a fi posedaţi de diavol.