Interviu: Impresiile călătoriei în SUA şi Canada (I)

28.06.2005, Cluj (Catholica) - Acum o lună, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, însoţit de pr. Vasile Gorzo, formator la Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”, a efectuat o vizită comunităţilor greco-catolice de peste ocean, în Statele Unite ale Americii şi Canada. La întoarcere, Preasfinţia Sa a împărtăşit impresii de călătorie. Împărţim în două părţi interviul luat de Viorica Sabo, din partea Departamentului pentru imagine şi relaţii cu Mass-Media al Eparhiei de Cluj-Gherla.

– Preasfinţia Voastră, ce v-a determinat să treceţi oceanul pentru a vă întâlni cu continentul nord-american?
– Scopul principal al vizitei a fost sfinţirea unei biserici maramureşene de lemn pentru greco-catolicii din Statele Unite ale Americii (SUA), în oraşul Canton, Ohio, din cadrul Eparhiei Saint George, păstorită de Episcopul John Michael Boteanu. Ceremonia sfinţirii a avut loc în ziua Sfinţilor Constantin şi Elena – 21 mai, ora 12.00. Un alt motiv a fost vizitarea parohiilor româneşti din Canada, respectiv parohiile din Toronto şi Montreal, unde am avut bucuria de a celebra două botezuri în 28 şi 29 mai a.c. În zilele care au rămas, atât în SUA cât şi în Canada am efectuat mai multe vizite cu caracter spiritual şi cultural-turistic.

– Cu siguranţă a fost o experienţă deosebită, în care aţi simţit relativismul timpului şi spaţiului… De asemenea, aţi ajuns la o confluenţă între culturi.
– Fiind o călătorie peste ocean, a fost spectaculos fenomenul dilatării şi contractării timpului. Întâlnirea cu continentul american a fost interesantă încă de la sosirea pe aeroportul din New York, după 25 de ore de călătorie. Pe aeroport, controlul a fost foarte sever, urmare a măsurilor speciale de securitate datorate atentatelor din 11 septembrie 2001. În ce priveşte aspectul aşezărilor şi modelul de convieţuire, sunt multe diferenţe faţă de modelele întâlnite în Europa. În SUA nu se găsesc construcţii dese, casele au un singur nivel, de jur împrejur e spaţiu verde. În America, la fel în Canada, între casele oamenilor nu există nici un gard, ceea ce creează o atmosferă mult mai degajată. În marile oraşe, în zona centrală se află doar super-market-uri, iar în blocurile zgârie-nori sunt birouri aparţinând unor companii, concerne. Din pricina poluării, locuinţele oamenilor se află chiar la o oră cu maşina de aceste zone.

Ceea ce m-a impresionat, este faptul că natura e lăsată aşa cum a creat-o Dumnezeu – chiar la periferia marilor oraşe sunt animale sălbatice. De exemplu, pe marginea străzii sau pe un lac pot fi văzute gâşte şi raţe sălbatice… Îmi amintesc, la Preasfinţitul John Michael acasă era o bucurie să vezi veveriţe în curte, jucându-se. La Toronto, la pr. Emil Jude, în faţa casei era un arţar şi dimineaţa se putea admira spectacolul veveriţelor negre şi al ratonului.

– Cum i-aţi găsit pe fraţii greco-catolici?
– Referitor la comunităţile noastre, ele mi s-au părut pline de zel, cu o mare sete de a cunoaşte ce se întâmplă acasă, care este situaţia patrimonială a Bisericii, noi date ale istoriei Bisericii Greco-Catolice din România. Am avut ocazia să le vorbesc credincioşilor din Toronto aflaţi în grija pr. Emil Jude. Deşi era în timpul săptămânii, într-o zi de marţi, au venit la întâlnire în jur de 30 de persoane. Am petrecut împreună 3 ore, între orele 19.00 şi 22.00, timp în care am răspuns la întrebările lor. Un moment emoţionant al vizitei a fost venirea corului din Toronto, la Canton – Ohio, cor de 30 de persoane. Pe lângă muzica corală clasică, ei au interpretat muzică populară românească din diferite zone folclorice. Ne-a bucurat faptul că la Toronto, duminică, 29 mai, s-a celebrat botezul celei de-a treia fiice a pr. paroh Emil, la care a participat şi dl. Liviu Maior, ambasadorul României în Canada.

Chiar dacă membrii comunităţii sunt puţini – de exemplu, la Montreal, comunitatea păstorită de pr. Gheorghe Şuta, este relativ mică, de 20-30 de credincioşi – cu toţii sunt oameni foarte profunzi, cu multă credinţă. Pe de altă parte, în Toronto au venit la Liturghia de duminică sute de persoane, biserica fiind plină de credincioşi. Pr. Emil a avut credincioşi care au mărturisit faptul că, în ţară, nu mergeau la biserică şi au descoperit Biserica în Canada, şi-au dat seama ce înseamnă identitatea pe care le-o dă biserica. Ei au descoperit că „nici studiile, nici meseria, nici familia nu pot da unui om identitatea pe care i-o conferă Biserica”. Mi-am dat seama că este într-adevăr extraordinar faptul că, prin Biserică, oamenii îşi regăsesc amintiri comune, îşi dau seama că sunt din aceeaşi patrie, din acelaşi spaţiu spiritual şi se au unii pe alţii.

– Care sunt greutăţile specifice pe care le întâmpină diaspora greco-catolică acolo?
– Problema comunităţilor noastre este faptul că, din motive independente de voinţa lor, se află sub jurisdicţie ucraineană. Unul dintre scopurile acestei vizite a fost, urmare a consultării Mitropolitului Blajului, să încercăm, împreună cu Episcopul John Michael, să găsim o modalitate pentru a realiza trecerea sub jurisdicţie românească. În această problemă l-am consultat şi pe Cardinalului Ambrozic, Arhiepiscop de Toronto, care a subliniat faptul că românii greco-catolici din diaspora americană pot fi sub jurisdicţie romano-catolică sau românească dacă este un episcop român în zonă, dar nu există nici un motiv să fie sub jurisdicţie ucraineană.

Comunităţile greco-catolice româneşti din Canada se bucură de sprijinul Bisericii Romano-Catolice locale. De exemplu, în Toronto, comunitatea noastră greco-catolică îşi desfăşoară programul liturgic în incinta bisericii romano-catolice. Liturghia duminicală se celebrează începând cu ora 12.30, după ce romano-catolicii şi-au încheiat programul. În cazul unor întâlniri, cum a fost întâlnirea mea cu comunitatea, acestea se fac tot în spaţii ale comunităţii romano-catolice.