Biserica Greco-Catolică, „o eroare eclesiologică”
08.08.2005, Moscova (Catholica) - Biserica Ortodoxă Rusă se dovedeşte încă o dată incapabilă de a se dezlipi de o mentalitate învechită, perseverând în aceleaşi puţine şi eronate idei despre ecumenism, despre Biserica Catolică şi despre valoarea unor principii ortodoxe pentru alte Biserici. O demonstrează recentul comunicat, din 5 august, de protest împotriva iniţiativei Bisericii Greco-Catolice din Ucraina de a-şi muta sediul la Kiev.
Conform sitului Trinitas.ro, Patriarhia Moscovei şi-a anunţat protestul faţă de decizia greco-catolicilor, care ar fi „contrară eclesiologiei ortodoxe, potrivit căreia nu pot exista doi Episcopi responsabili jurisdicţional pentru aceeaşi localitate”. În timp ce eclesiologia ortodoxă poate dicta orice Bisericilor Ortodoxe, este greu de înţeles cum poate ea dicta ceva unei alte Biserici, în acest caz unei Biserici Greco-Catolice. În multe locuri din lume diferiţi Episcopi de diferite confesiuni au scaunul în aceeaşi localitate. Să cităm în România Iaşiul, scaun pentru Mitropolit ortodox şi Episcop romano-catolic, sau Clujul, scaun pentru Arhiepiscop ortodox şi Episcop greco-catolic (ca să nu amintim Episcopii din Bisericile reformei). După cum se pot cita şi scaune episcopale ortodoxe în importante oraşe occidentale, în care îşi au sediul în mod tradiţional Episcopi catolici.
Cel mai trist din comunicatul ortodox este însă revenirea la speranţa că apropierea dintre Vatican şi Ortodoxie (în principal prin documentul de la Balamand) ar însemna sau ar trebui să însemne dispariţia Bisericilor Greco-Catolice. Într-o logică defectuoasă, comunicatul ortodox rus afirmă: „Însăşi existenţa şi activitatea Bisericii Greco-Catolice este o eroare eclesiologică ce contrazice chiar documentele oficiale ale Vaticanului privitoare la ecumenism. Astfel, în documentul `Despre Ecumenism`, al Conciliului II Vatican, se arată că `Bisericile Ortodoxe sunt considerate Biserici în sensul strict al cuvântului, Biserici cu Taine valide şi cu succesiune apostolica`.” Scopul mutării sediului Bisericii Greco-Catolice Ucrainene la Kiev nu este păstorirea sau convertirea credincioşilor ortodocşi, ci, aşa după cum s-a spus în repetate rânduri, suprapunerea centrului vieţii religioase greco-catolice cu cel al vieţii sociale şi politice.
Biserica Greco-Catolică Ucraineană s-a aflat până la această decizie într-o poziţie similară cu Biserica Greco-Catolică din România, care are actualmente sediul la Blaj, nefiind reprezentată în capitala ţării de un Episcop, ci doar de un Vicar General (înainte de 1948 era un Episcop auxiliar de Bucureşti). În acest context, orice comunicare cu conducerea administrativă şi politică a ţării, sau datorii protocolare la evenimente care de regulă se petrec în capitala ţării, presupun fie delegarea unei persoane, fie deplasarea Mitropolitului între Blaj şi Bucureşti. În cazul Bisericii Ucrainene, s-a luat decizia mutării scaunului în capitală, ceea ce aduce o serie de beneficii. Această decizie ucraineană priveşte o chestiune de organizare administrativă, dar ea continuă să fie percepută de Biserica Ortodoxă Rusă ca o ameninţare la adresa propriilor credincioşi, situaţie care nu va putea fi depăşită fără o serioasă schimbare de mentalitate a Ortodoxiei ruse.
