Templul, semn vizibil al comuniunii dintre Dumnezeu şi om

14.09.2005, Vatican (Catholica) - În audienţa generală de astăzi, desfăşurată în Piaţa San Pietro, cateheza Papei Benedict al XVI-lea a fost dedicată psalmului 131, „promisiunilor divine făcute de Regele David”. Papa a subliniat faptul că, în opinia multor specialişti, acest psalm era cântat „în timpul transportării Chivotului Legământului, semnul prezenţei divine în mijlocul poporului lui Israel”. Imnul, a continuat Papa, „pare a avea o dimensiune liturgică. Era probabil folosit în timpul procesiunilor, în prezenţa preoţilor şi a credincioşilor, şi cu participarea unui cor”.

În psalm, regele David jură solemn că „nu va pune piciorul în palatul din Ierusalim, nici nu va dormi în tihnă, până când nu va afla loc de odihnă Chivotului Legământului”. Sfântul Părinte a continuat: „În chiar centrul vieţii sociale trebuie, de aceea, să fie o prezenţă care să evoce misterul Dumnezeului transcendent. Dumnezeu şi omul merg împreună în istorie, iar rolul templului este să ofere un semn vizibil al acestei comuniuni.” Psalmul continuă „cu o celebrare plină de veselie, care include pe de o parte poporul adorator, cu alte cuvinte adunarea liturgică, şi pe de altă parte pe Domnul care se întoarce şi este din nou prezent şi activ în simbolul Chivotului. Inima liturgiei este această intersecţie dintre preoţi şi credincioşi pe de o parte, şi Domnul şi tăria Sa pe de altă parte.”

La final, Papa s-a referit la apelul pe care psalmul îl adresează, în care „este uşor să recunoaştem o dimensiune mesianică. […] De fapt, termenul `cel uns` traduce în ebraică cuvântul `Mesia`. Privirea celor care aduc cult trece deci dincolo de afacerile împărăţiei Iudeii, proiectându-se în aşteptarea `Celui Uns`, adică a lui Mesia.”