Nunţiul Apostolic despre Catedrala din Iaşi

01.11.2005, Iaşi (Catholica) - La Liturghia de astăzi de sfinţire a noii Catedrale romano-catolice din Iaşi, predica a fost susţinută de Arhiepiscopul Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova. În această predică, prelatul a vorbit despre Catedrală din patru perspective: Catedrala-Iesle, Catedrala-Cenaclu, Catedrala-Calvar şi Catedrala-Rusalii. Prima imagine a fost deci cea a ieslei. „Această catedrală este în primul rând ieslea lui Isus, unde noi venim asemenea păstorilor, chemaţi de îngeri, să-l contemplăm pe `Mântuitorul, care este Cristos Domnul`. Şi cu îngerii, cântăm: `Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!`. Asemenea magilor care au urmat steaua, `am venit pentru a-l adora`, au văzut `copilul cu Maria, mama lui, şi, căzând la pământ, l-au adorat. Apoi au deschis tezaurele lor, oferindu-i în dar aur, tămâie şi smirnă`”.

„Şi când ne vom întoarce pe la casele noastre vom merge `pe o altă cale`, pentru că Cristos ne-a făcut mai buni şi a reînnoit în noi hotărârea de a fi mult mai fideli în a îndeplini voinţa Tatălui nostru care este în ceruri. Cât de benefică ar fi prezenţa noastră în biserică, mai ales în această Catedrală, dacă intrând vom avea în noi sentimentele şi atitudinea păstorilor şi a magilor care au mers la iesle, luminaţi de prezenţa lui Cristos Mântuitorul! Ce fel de convertire mai aşteptăm – căci nu putem spune niciodată că suntem `convertiţi` în totalitate – căci semnificaţia cuvântului `convertire` este de a fi creaţi din nou de prezenţa sa sfinţitoare! `Catedrala-iesle` ne invită aşadar să fim umili, să-i dăruim lui Isus nu numai aur, smirnă şi tămâie, ci pe noi înşine, pentru ca el să ne poată `modela din nou` după chipul şi asemănarea sa. Maria, regină, ne arată ce se petrece în noi când suntem într-adevăr umili în faţa lui Dumnezeu.”

Apoi Nunţiul s-a folosit de imaginea Cenaclului: „A doua chemare: Cenaclul, în care în Joia Sfântă, Isus `a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu! Apoi, luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor, spunând: Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Această biserică este pentru noi şi `Catedrală-cenaclu`, în care suntem chemaţi să comunicăm cu Cristos, să ne lăsăm transformaţi de hrana pe care el ne-o oferă: trupul şi sângele său. La acest banchet de jertfă – căci Euharistia este în acelaşi timp jertfă şi ospăţ – suntem invitaţi la cea mai profundă unire de pe pământ cu Dumnezeu, să împărţim sfinţenia lui Dumnezeu care ne face să trăim din plin condiţia noastră de fii. Se spune că `Euharistia formează Biserica`, deoarece papa Ioan Paul al II-lea a început enciclica sa despre Euharistie spunând că `Biserica trăieşte din Euharistie. Acest adevăr nu exprimă numai o experienţă zilnică de credinţă, ci cuprinde în sinteză nucleul misterului Bisericii`. Dar şi `Biserica formează Euharistia`, pentru că Cristos a spus ucenicilor săi: `Faceţi aceasta în amintirea mea`. Aşadar, datorită celebrării euharistice, din cadrul sfintei Liturghii care este condusă de preot, această biserică devine pentru noi toţi un cenaclu, locul banchetului de la nunta Mielului. Maria, regină, ne repetă ce le-a spus ucenicilor la nunta din Cana: `Faceţi tot ce vă va spune`.”

A treia imagine folosită a fost a Calvarului. „În celebrarea euharistică este prezentă jertfa lui Cristos pe cruce, la Calvar. Sub chipul pâinii şi al vinului este însuşi Isus cu adevărat prezent, cu trupul şi sângele său, acelaşi Cristos acum înviat, care stă la dreapta Tatălui. Sacramentul euharistic manifestă moartea lui Cristos prin cele două specii de pâine şi de vin; însă din dimineaţa Paştelui, Isus cel Înviat este viu şi se face prezent ca Înviat. De aceea Euharistia este numită `pâinea vieţii`. Deci această biserică este pentru noi `Catedrală-Calvar` în unirea sa dintre cruce şi mormânt, dintre moarte şi înviere. De fapt, la Ierusalim, biserica de la Sfântul Mormânt cuprinde Calvarul şi mormântul împreună, Vinerea Mare şi ziua de Paşti. De aceea, după prezentarea pâinii şi a vinului transformate în Cristos cel Înviat, noi toţi vom cânta: `Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni!`.”

„Care ar trebui să fie sentimentele noastre, atât în faţa lui Cristos care atârnă pe cruce, cât şi în faţa celui înviat, în dimineaţa de Paşti! Ca Maria, mama lui, ca sfântul Ioan apostolul şi femeile pioase, să contemplăm pe Isus oferit jertfă pentru mântuirea oamenilor; şi împreună cu ele să alergăm pentru a-l găsi viu, în dimineaţa Paştelui, înaintând asemenea Mariei Magdalena în căutarea sa, până când îl vom găsi. Astfel, această biserică devine un loc de căutare, de meditaţie în care ne simţim bine alături de Cristos cel Înviat, prezent în preasfântul sacrament al altarului păstrat în tabernacol. În tabernacol avem chiar prezenţa sacramentală a Mielului jertfit şi, ca în cer, noi, slujitorii săi, îl adorăm, contemplând chipul său (cf. Ap 22,3). Maria, regină, ne aminteşte că numai prin cruce vom ajunge la slava cerească.”

În fine, ultima imagine folosită de Nunţiu Apostolic a fost cea a Rusaliilor. „Să ne întoarcem în cele din urmă la Cenacol în dimineaţa de Rusalii asemenea ucenicilor `într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui`. Astfel, perseverenţi în rugăciune, vom fi plini de Duh Sfânt şi vom putea vesti asemenea apostolilor că Isus este Domnul, fiind mai ales transformaţi de această prezenţă sfinţitoare a sa. Această `Catedrală-Rusalii` devine, aşadar, pentru noi mijlocul de a vesti vestea cea bună a mântuirii în Isus. Ca fiecare biserică, ea va fi locul de botez, în care Duhul lui Dumnezeu coboară asupra noului ucenic al lui Cristos pentru a face din el un fiu al Tatălui; ea va fi locul primirii mirului, care inundă de Duh Sfânt pentru a ne face apostoli capabili de a da mărturie lui Cristos, pentru a fi capabili de a valorifica în lume ceea ce am auzit de la el proclamarea fericirilor, pentru a deveni oaze de pace şi de solidaritate. Biserica-catedrală va fi mai ales locul unde vor avea loc sfinţiri de episcopi, preoţi şi diaconi, dăruind acestei Biserici locale de Iaşi `distribuitori` ai harurilor sacramentale, purtători ai cuvântului vieţii, păstori în slujba creşterii sale spirituale.”

„În toate aceasta este necesară perseverenţa în rugăciune cu Maria, mama lui Isus. Această Biserică ne va permite să ne adunăm pentru rugăciunea Rozariului şi să medităm împreună cu Maria misterele vieţii lui Cristos, pentru a putea avea în noi `aceleaşi simţăminte pe care le-a avut Isus`. Maria, regină, – acesta este şi ultimul mister al Rozariului – este icoana perfectă a Bisericii, ca manifestare a răscumpărării lumii prin Cristos.” În încheie, Arhiepiscopul Perisset a spus: „Această biserică ne va ajuta să `construim Biserica pe pietre vii`, de fiecare dată când vom forma adunarea sfinţilor, împreună cu cei care au stat în faţa tronului lui Dumnezeu şi al Mielului. În credinţa şi speranţa că această biserică ne va ajuta şi creştem în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, împlinind astfel voinţa Tatălui nostru care este în ceruri, făcând voinţa sa pentru a sfinţi numele său şi să vie împărăţia sa. În sfârşit, de fiecare dată când vom intra în această Catedrală, pentru a-l întâlni pe Cristos, cuvântul vieţii şi pâinea vieţii, vom da un răspuns concret invitaţiei făcute de Papa Benedict al XVI-lea, care de la începutul pontificatului său nu încetează de a ne repeta motoul Sfântului Benedict către călugării săi: `Nu puneţi nimic mai presus de Cristos`.”