Arhiepiscopul anglican de Sydney cere condamnarea homosexualităţii
13.02.2006, Sydney (Catholica) - Peter Jensen, Arhiepiscopul anglican din Sydney, Australia, a cerut reprezentanţilor la nivel mondial ai acestei confesiuni să condamne clar comportamentul homosexual, catalogându-l ca păcat. Jensen a avertizat asupra faptului că există o tendinţă periculoasă de acceptare a homosexualităţii în rândul anglicanilor, informează astăzi Novopress România, citând Life Site News.
A binecuvânta homosexualitatea este ca şi cum „ai denumi sfânt ceea ce Dumnezeu a numit păcat”, a declarat prelatul în 3 februarie pentru Sydney Morning Herald. Apelul lui Peter Jensen vine într-un moment în care comunitatea anglicană face paşi hotărâţi spre a oferi concesii acelora care militează agresiv pentru legitimizarea parteneriatelor homosexuale. Deja sunt oferite binecuvântări cuplurilor formate din parteneri de acelaşi sex de în bisericile acestei confesiuni din Statele Unite ale Americii şi Canada, afirmându-se de către unii prelaţi că aceasta conduită este chiar un mod de viaţă acceptabil pentru creştini.
Arhiepiscopul Jensen este şi unul dintre cei 18 lideri anglicani semnatari ai unei scrisori de sprijin a comentariilor Episcopului Rochester prin care acesta afirma că uniunile homosexuale sunt în neconcordanţă cu învăţăturile tradiţionale despre căsătorie. Comunitatea creştinilor anglicani se află în criză, existând chiar posibilitatea unei schisme, după ce a fost ales şi recunoscut ca Episcop Gene Robinson, un homosexual declarat, în statul New Hampshire din SUA.
În Anglia, The House of Bishops, autoritatea supremă a Bisericii Anglicane din această ţară, a decis să permită uniunile civile dintre membrii homosexuali ai clerului cu condiţia ca persoanele vizate să ofere o promisiune în scris Episcopului sub a cărui autoritate se află cum ca relaţia va fi castă. Acestei decizii i-a urmat legalizarea parteneriatelor homosexuale în Anglia, Irlanda de Nord şi Tara Galilor, fapt condamnat vehement de creştinii tradiţionalişti din întreaga lume care au descris aceasta turnură a evenimentelor ca pe o capitulare transparentă şi cinică a Bisericii în faţa secularismului militant.
Foarte urat ca exista, in primul rand, permisiunea ca homosexualii declarati sa faca parte din randul clericilor, chiar daca fac promisiunea castitatii. E adevarat ca omul nu-si alege, de cele mai multe ori, singur aceasta conditie anormala, dar traditia Bisericii a vazut dintotdeauna un comportament sau cel putin tendinte deviante la persoanele homosexuale. Nu ca ar trebui marginalizate, dar nici nu e firesc sa li se dea drepturi egale cu cele ale cuplurilor normale, lasate de Dumnezeu. Arhiepiscopul de Sydney are dreptate in ce spune!
Incotro ne indreptam?
Dumnezeu a condamnat homosexsualitatea (Sodoma si Gomora sunt doar un exemplu). Sa binecuvantezi cuplurile homosexuale, sa existe clerici homosexsuali nu inseamna chiar NEGAREA lui Dumnezeu. Biserica incotro te indrepti daca permiti toate acestea?
Daca sunt binecuvantate cuplurile homosexsuale, atunci de ce sa nu fie si cele divortate si recasatorite, este doar mai putin groaznic si anormal. Sa permiti infierea copiilor de catre astfel de cupluri nu inseamna chiar perpetuarea acestu-i flagel? Acesti copii vor deveni viitori homosexsuali pentru ca vor creste intr-un mediu care va permite o astfel de orientare. PACAT de omenirea asta, daca vor veni vremuri grele ne vom merita soarta din plin.
Premiza riscanta a acceptarii homosexualitatii de catre Biserica este imposibilitatea controlarii acestui fenomen. Juramintele privind asumarea castitatii sunt interesante, frumoase si bine venite. Dar cat de eficiente? Se cuvine a accepta ca Biserica nu este apta a da un raspuns favorabil manifestarilor homosexuale inainte de orice pentru ca instrumentele de care dispune (Traditia si Sfanta Scriptura) nu ofera nici cel mai marunt temei acceptarii.
Pe de alta parte trebuie facuta deosebirea dintre identitate si manifestarea acesteia, de asumarea unui anume mod de viata si respectul pe care il datorezi celuilat.
Exhibitionismul unor Gay Pride nu rareori ramane continut unor gheme de kitsch si grotesc, dorinta de a soca fiind miza fundamentala.
Reactia arhiepiscopului Jensen este rezultatul unei firesti atitudini la criza pe care episodul Gene Robinson a declansat-o in interiorul Biericii Anglicane.
Caci, in definitiv, pentru orice dialog sunt necesari doi parteneri care sa se respecte reciproc si capabili de empatie.
Nu sunt eu in masura a comenta dorinta vie de razvratire a Arhiepiscopului anglican de Sydney insa sper sa am dreptul a-mi expune parerea sincera de pacatos. Multi vor crede ca sunt gay dar uneori aparentele inseala. Am citit articolul de mai sus si nu sunt tocmai entuziasmat. O mica perioada (CIRCA 4 ANI) am trait in lumea si in viata monahala, fapt pentru care ma macina o intrebare. Cum este posibil ca „biserica„ (componentii clerului preotesc), din orice colt al globului, sa condamne homosexualitatesau manifestarile acestora? Sau merg pe principiul de a nu face ce face preotul ci a face ce zice preotul? As fii inteles aceasta razvratire a lor daca insusi clerul ar fi fost un exemplu bun pentru socetate. Dar in conditiile de fata, cum poate un reprezentant al bisericii, partinitor al acestui pacat numit sodomie, sa se „bata cu pumnul in piept„ pentru starpirea reactiilor, dorintelor sau chear a „lumii„homosexuale? Am avut nefericita ocazie de a cunoaste suspusi ai BOR-ului, si nu numai, care sa poarte amprenta acestui „mare pacat„, dupa cum il numesc ei. OK. Ce este mai bine a spune adevarul, acela de a fii gay, constient fiind ca vei fii marginalizat sau sa minti, pacatuind cu buna stiinta comitand acest pacat al minciunii? Din cate stiu eu minciuna este cel mai mare pacat, datorita faptului ca de la minciuna pornesc toate celelate pacate (pacate: sufletesti, capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la Cer). Si atunci, cum un preot mai poate avea lipsa de bun simt de a iesii in fata enoriasilor si a acuza homosexualitate cand el insusi solicita impartasiri trupesti unui student pentru a-l hirotonisii? NU ACUZ PE TOTI REPREZENTANTII CLERULUI DE UN ASEMENEA COMPORTAMENT!!!!!
Este cumplit de clar ceea ce se desfasoara sub ochii nostri cu o rapiditate din ce in ce mai mare: sloganul lui Obama „yes, we can!” (thank you satan!), faptul ca nu el s-a rugat la investitura ci un homosexual a facut asta pentru el, acesta rugandu-se nu Dumnezeului nostru ci „dumnezeul multelor noastre intelegeri”. (!)
Este posibil ca un Episcop sa fie uns intamplator stiindu-se ca el incalca una dintre cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu? Pentru ce si pentru cine sa fie uns ca si pastor de suflete?
Este cumplit dar am fost si suntem avertizati de Sfintele Scripturi ca aceste vremuri vor veni… ele au si venit!
Nu se mai astampara denigratorii Bisericei. Macar de ar stii despre ce murdaresc. De exemplu monahii nu sunt tot una cu clerul – dar de unde sa stie cineva care 4 ani a trait in…viata monahala. Ar fi trebuit sa stie si ca un preot ESTE totdeuna casatorit… si nu are de ce sa ceara favoruri sexuale unui student. Si pentru ce? Pentru a HIROTONISI acest… student! In Biserica Crestina? Dar este de necrezut cata ignoranta domneste pe unele meleaguri (laolalta cu invincibila ura milenara fata de Biserica Crestina ). Mai rasfirati, fratilor, mai rasfirati…
Biserica condamna homosexualitatea deoarece Sfanta Biblie o condamna. Va rog frumos sa va documentati, si sa lasati la o parte toate exprimarile de genul: ”ce face si ce zice popa”. Astea sunt lucruri ultraomenesti. Sa revenim la spiritual si la o anumita normalitate.
Laudat sa fie Isus Christos si preasfanta Sa Mama!