Statuetele fluorescente reprezentându-l pe Isus au avut succes în Cuba
28.02.2006, Konigstein (Catholica) - Distribuirea în masă de figurine din plastic fluorescent ale Pruncului Isus, de 9 cm, au provocat o renaştere a interesului pentru catolicism, 350.000 de astfel de statuete fiind distribuite în Cuba doar într-o lună, anunţă astăzi pe situl propriu asociaţia caritabilă „Aid to the Church in Need” (Kirche-In-Not.org). Printre efectele vizibile sunt creşterea numărului de catolici practicanţi, ajungându-se acum la 90.000 de persoane ce primesc săptămânal Sfânta Împărtăşanie. Statisticile se bazează pe observaţiile călugăriţelor carmelite din Havana, care pregătesc ostiile pentru majoritatea Diecezelor din această ţară.
Episcopii catolici cubanezi spun că micile statuete i-au atras pe oameni, concentrându-le atenţia asupra lui Isus, şi au cerut o nouă serie de figurine. Într-un mesaj trimis asociaţiei ACN, Arhiepiscopul Juan Garcia, preşedintele Conferinţei Episcopale, scrie că iniţiativa a fost un dar al Duhului Sfânt: „Cerem ajutor de la ACN pentru ca mult mai mulţi oameni să se bucure de Crăciun cu Pruncul Isus. Avem multe mărturii ce laudă statuetele şi ne gândim cum va fi Crăciunul 2006 dacă am avea mai multe figurine, cât de multe persoane ar putea atunci să îl cunoască pe Isus mai profund.” În mod fericit, distribuirea figurinelor fluorescente nu a fost deloc îngreunată de autorităţile cubaneze. Misionari cubanezi au parcurs toată ţara, chiar şi 20 de kilometri pe jos, bătând la uşi şi invitând oamenii să primească statueta şi un pliant în care se explică iniţiativa şi importanţa lui Isus şi a ieslei. ACN invită la donaţii pentru susţinerea acestui proiect.

In Cuba se produce un adevarat miracol. Unde pana mai ieri era periculos sa fi mers ocazional la biserica sau chiar sa te fi rugat in familie, acum, iata, Dumnezeu a dat din belsug Lumina Sa. Faptul ca autoritatile nu s-au opus distribuirii acelor statuete arata mai mult decat s-ar putea crede intr-o tara in care partidul comunist este la putere. Tocmai de aceea trebuie sa credem cu tarie ca, intr-adevar, la Dumnezeu orice este cu putinta!
Fara a contesta virtutile acestei initiative ma indoiesc ca forma pentru care s-a optat a fost cea mai fericita. Nu era mai potrivita raspandirea unui numar insemnat de Biblii si Catehisme? Reproducerile unor icoane cu certe calitati estetice nu ar fi avut acelasi rezultat sau ( de ce nu? ) unul mai bun?
Reactia mea porneste de la mult prea frecventa proliferare a kitschului in lacasurile de cult. Argumentele justificative sunt numeroase dar prea putin convingatoare. Si aceasta din simplul motiv al afirmarii „esteticului popular„, a surprinderii „ naturalului„ sau al culturii de masa.
Se intampla frecvent, in varii situatii, ca forma sa conteze mai mult decat fondul. Ca imaginile dulcege ale sfintei Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete sa indeparteze de lectura „Istoriei unui suflet„, statuia sau icoana trezind pietatea instinctuala care pare a nu mai avea nevoie de minima informare. S-ar putea invoca faptul ca succesul Bisericii in Cuba nu poate fi umbrit de amanunte. Se ignora faptul ca libertatea religioasa la Havana se desfasoara in alti parametri fata de ce cunoasteam inaintea vizitei papale. Cuba nu este, totusi, Coreea de Nord si nici China. Cat despre statueta de plastic fluorescent este un inceput, specularea devotiunii fata de Prunc in America Latina fiind argument major, probabil, optiunii. Totusi, la secole dupa Contrareforma, se mai poate considera ca forma salveaza intotdeauna, fondul?