Arhiepiscopul grec nu doreşte intrarea Turciei în Uniunea Europeană
03.03.2006, Atena (Catholica) - În data de 26 februarie, Preafericitul Christodoulos, Arhiepiscop al Atenei şi Primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, a criticat sprijinul pe care ţările membre ale Uniunii Europene îl acordă Turciei în demersurile ei de a deveni membră a Uniunii Europene, a informat astăzi Radio Trinitas. Prelatul a declarat că ţările membre „au încercat să evite un rău creând însă un rău şi mai mare. Aceste state au fost motivate de opinii geo-strategice şi interese internaţionale, străine mentalităţii europene.”
Radio Trinitas aminteşte faptul că Grecia şi-a făcut publică atitudinea favorabilă aderării Turciei la Uniunea Europeană, în pofida suspiciunilor trecute şi a deceniilor de rivalitate şi competiţie asupra unor părţi din Marea Egee. Arhiepiscopul Christodoulos a declarat că prin aderarea Turciei, Uniunea Europeană riscă să îşi pună în pericol principalele valori, pe care Preafericirea Sa le-a identificat ca fiind „credinţa creştină, educaţia clasică şi suveranitatea legii. Ne-am îndepărtat de spiritul părinţilor fondatori ai organismului european şi nu este deloc de la sine evident faptul că, la nivel politic, conducerea Uniunii Europene încă mai urmează un curs care conduce spre unitatea Europei”, a mai adăugat Arhiepiscopul. Afirmaţiile prelatului au fost criticate şi caracterizate ca „izbucniri” în presa din Turcia.
Biserica nu trebuie sa faca politica! Menirea ei este sa-i conduca pe oameni la Dumnezeu. Este singurul ei scop!
Pozitia Preafericitului Christodoulos este ea insasi expresie a unei atitudini politice. Nici nu ar putea fi altfel atata timp cat relatiile turco- elene, contorsionate, aspre, sangeroase, impregnate cu un tragism cutremurator, pe alocuri, pot fi privite ca radiografie a ceea ce identificam frecvent ca fiind criza balcanica. In egala masura, reactia inaltului ierarh reflecta o grija care, ambigua totusi, nu este nefireasca.
Grecia si-a asumat ortodoxia ca element fundamental al identitatii sale nationale. Nu este singura, dar singularitatea majoritatii sale confesionale in Uniunea Europeana o determina la maxima circumspectie. Din pacate, nu aderarea Turciei constituie problema. Nici valurile de imigranti din spatiul musulman ci criza profunda a Uniunii insesi.
Demersurile Ankarei de aderare la U. E. au fost numeroase, intense, tenace, disperate, uneori. Negocieri prelungite, amanari, prudente, politeturi zaharisite au punctat evolutia spre calitatea de membru a unui stat care a platit pe deplin pretul acordarii acestui statut. Si oare se uita ca admiterea Greciei a constituit si ea o masura politica?
Semnalul lansat de arhiepiscopul Atenei se refera la lipsa de identitate a Uniunii. O Uniune care tinde a se transforma in organism kafkaian, cu scop obscur chiar membrilor sai, cu o extindere mecanica, cu o acomodare la realitati care se bazeaza mai curand pe modelabile principii. Respingerea in 2005 a Constitutiei europene este simptom al degringoladei in care se zbate Bruxelles-ul. Nu Turcia, Croatia sau, intr-o zi, Albania, se cuvin a alarma in perspectiva aderarii ci imaginea stranie a Uniunii. Teama ca Turcia ar putea schimba peisajul spiritual al U. E. este nejustificata cata vreme un asemenea tablou nici nu exista.
Mesajul primatului Bisericii Elene atrage atentia asupra unei amputari: eliminarea componentei crestine din textul Constitutiei U. E. . Ca si in vechile remarci ale cardinalului Ratzinger, aderarea Ankarei este perceputa ca amenintare identitatii crestine. Si totusi, Turcia este problema?