„Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii Papei Ioan Paul al II-lea”
16.03.2006, Vatican (Catholica) - 
„Lăsaţi-mă să mă duc la casa Tatălui” – Papa Ioan Paul al II-lea a rostit aceste cuvinte înainte de a muri. Ultimele sale zile şi suferinţa care l-a marcat mai ales la sfârşitul pontificatului său, sunt povestite de secretarul său, Mons. StanislaW Dziwisz, împreună cu responsabilul ediţiei poloneze a cotidianului Vaticanului „L`Osservatore Romano”, Czeslaw Drazek, de către medicul personal Renato Buzzonetti şi de Mons. Angelo Comastri, vicar general al Sfântului Părinte pentru Cetatea Vaticanului într-o carte intitulată „Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii Papei Ioan Paul al II-lea”, a anunţat Radio Vatican ieri.
Această carte reparcurge şi momentele mai dureroase ale vieţii lui Karol Wojtyla: copilărie, anii ocupaţiei naziste in Polonia, apoi atentatul din 13 mai 1981, internările la spitalul Gemelli din Roma, diagnosticarea tumorii intestinale, boala Parkinson. „O vizită a lui Dumnezeu”, în acest fel a definit Mons. Dziwisz durerea trăită de Papa Ioan Paul al II-lea, ce i-a fost dată însă pentru a face să se nască opere de iubire faţă de aproapele. O uniune profundă cu Dumnezeu a Pontifului dispărut. O participare la Misterul pascal care a devenit mai evidentă tocmai în zilele Săptămânii Sfinte de anul trecut. Dar mai puternică decât moartea a fost întărirea adusă Papei de iubirea lui Cristos, explică Arhiepiscopul de Cracovia, numit Cardinal. Mediczl Renato Buzzonetti povesteşte despre cuvintele şoptite în poloneză „Isus, Maria, maica mea” atunci când salvarea îl transporta pe Sfântul Părinte rănit de Ali Agca; îşi aminteşte însă şi ziua în care Papa Ioan Paul al II-lea i-a cerut să devină medicul său personal prezentându-i pe scurt istoria sa medicală; îşi aminteşte şi ultimele sale ore. Întotdeauna a demonstrat o profundă linişte sufletească, afirmă medicul Buzzonetti, care în ciuda unor momente de umană, vizibilă nemulţumire, îl făcea să accepte boala din mâinile lui Dumnezeu, durerea fizică, inactivitatea impusă.
Arhiepiscopul Angelo Comastri se face purtător de cuvânt al percepţiilor celor mai mulţi. Putem spune, scrie el în carte, că funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea au fost experienţă într-adevăr extraordinară în care, într-un fel, s-a perceput puterea lui Dumnezeu care, prin Biserica Sa, vrea să formeze din toate popoarele o mare familie.
Ioan Paul al II-lea este Sfintul de care avea nevoie Omenirea, iar Dumnezeu ni l-a facut cadou ca sa ne demostreze faptul ca El e viu si ca mai avem o sansa.
Este minunat sa stai aproape de un asemenea OM si cred ca este o mare bucurie sa-i ceri mijlocirea si chiar sa o primesti.
Ai plecat. Nu e un vis
Căci deja pe Via Lucis
Mergi spre Maica celor Sfinte
Şi ne bucurăm Părinte
C-ai scăpat de suferinţă
Rămânând plin de credinţă…
Ultimele lui cuvinte au fost rostite deja din suferinţa sa, întocmai ca Cristos când a strigat: „Tată, în mâinile Tale încredinţez sufletul meu„. Dar plecând, ne-a chemat să nu ne abandonăm disperării, căci nu atât şi-a încredinţat sufletul Tatălui, cât pe noi, căci de dragul nostru a acceptat suferinţa, întocmai ca Cristos.
… Ai plecat, dar îţi simţim
Duhul Tău de slavă plin,
Ce de rău ne ocroteşte
Şi-n credinţă ne-ntăreşte.
Sfantul parinte a avut o serie de cumpene in viata in care
iese ca importanta atentatul impotriva sa.
Se incerca din partea cuiva de a schimba destinul. Dar voia Lui Dumnezeu este mai presus de toate. Si sa vazut acest lucru, personalitatea papei Ioan Paul al II-lea a crescut si mai mult.
Mi-am dat seama ca sfantul parinte intradevar si cu adevarat a fost pus in fruntea Bisericii din vointa Lui Dumnezeu si nu a oamenilor.
Daca sfantul parinte dinainte a fost oprit, cel care a facut acest lucru a gresit, nestiind ca cel ce va urma are marele destin .
Mi-am dat seama ca iertarea atentatorului a fost un act
cu totul sincer si imi aduc aminte cand Isus a iertat pe Cruce pe cei care l-au rastignit.
Cu adevarat Sfantul parinte a imitat pe Isus in slujire
si iubire.
Cati dintre noi ar avea taria de a se duce si ierta pe cel care a vrut sa-l omoare ?
Sa stiti ca acest lucru pe mine ma facut sa vad sfintenia lui, umanitatea a dat mana cu spiritualitatea, trupul sa lasat imbratisat de suflet si sa ajuns la acea iubire pe care Dumnezeu ne-o cere noua, iubirea din caritate.
Sfantul parinte Ioan Paul al II-lea sa te rogi pentru noi sa fim asemeni tie , ca sa ajungem si noi alaturi de tineacolo sus , langa Isus Cristos. AMIN