Vaticanul doreşte relaţii diplomatice cu Beijingul
28.03.2006, Roma (Catholica) - Sfântul Scaun urmăreşte în mod activ să aibă relaţii diplomatice cu China, a declarat Arhiepiscopul Giovanni Lajolo. În două interviuri separate, unul pentru un ziar şi altul pentru televiziunea din Hong Kong, prelatul responsabil cu afacerile externe ale Sfântului Scaun a confirmat faptul că Papa este foarte interesat de stabilirea unor legături cu regimul de la Beijing. Secretarul de stat pentru relaţiile cu statele a spus că Papa a urmărit să îşi arate atenţia şi respectul pentru China conferind însemnele purpurii Cardinalului Joseph Zen Ze-Kiun de Hong Kong.
Arhiepiscopul Lajolo a mai spus că în ciuda „semnalelor conflictuale” dinspre Beijing, atât el cât şi Papa sunt încrezători că gestul va fi la final înţeles bine şi va conduce la îmbunătăţirea relaţiilor diplomatice. Arhiepiscopul a apărat poziţia fermă a Cardinalului Zen în favoarea libertăţii religioase în China. Prelatul chinez, a spus reprezentantul Vaticanului, a susţinut doar demnitatea umană şi „nu a interferat cu activitatea legislativă a statului”. Libertatea religioasă este un „drept fundamental” care nu poate să fie subiect de restricţii politice. În contactele cu guvernul chinez, Sfântul Scaun caută doar împlinirea nevoilor Bisericii din acea ţară. El a spus că speră ca guvernul chinez să recunoască dorinţele legitime ale cetăţenilor catolici; Arhiepiscopul a observat că guvernul „nu poate ignora dorinţele poporului şi nici semnele timpurilor”. În ciuda „semnelor contradictorii” de la Beijing, Arhiepiscopul Lajolo spune că liderii guvernului au arătat deschidere faţă de contactele cu Vaticanul, opoziţia venind de la nivelele inferioare.
Vaticanul, a continuat Arhiepiscopul Lajolo, este gata să facă concesii diplomatice atâta timp cât acestea nu afectează misiunea vitală a Bisericii. El a amintit reporterilor că Sfântul Scaun şi-a exprimat disponibilitatea de a-şi muta ambasada de la Taiwan „imediat” dacă relaţiile diplomatice cu Beijingul devin realitate. În schimb guvernul chinez trebuie să recunoască structurile esenţiale ale Bisericii Catolice şi nevoia ca viaţa ei să se desfăşoare conform dreptului canonic. Un lucru esenţial ar fi ca guvernul să recunoască faptul că Papa este singurul care are autoritatea să numească Episcopi. Întrebat despre posibilitatea unei vizite papale în China, Arhiepiscopul Lajolo a spus că Papa Benedict ar vizita cu bucurie ţara dacă ar exista relaţii normale. O invitaţie a sosit pentru vizitarea Beijingului în 2008, anul când China va găzdui Jocurile Olimpice: „Cred că nu ar ezita” să accepte invitaţia.
De la începutul pontificatului său, Papa Benedict a făcut o serie de gesturi diplomatice de deschidere faţă de Beijing. În octombrie 2005 a numit patru Episcopi chinezi să participe la Sinodul pe tema Euharistiei, dar guvernul nu le-a dat acestora vizele necesare să vină la Roma. Prin crearea Cardinalului Zen, Papa a făcut un nou pas spre reluarea acordurilor diplomatice dintre Roma şi Beijing, întrerupte în 1951.
Initiativa Sfantului Scaun de ameliorare a relatiei cu Beijingul este importanta pentru definirea unui pontificat fascinant prin dinamismul promovarii valorilor Bisericii.
Fara indoiala, ca in atatea cazuri similare, se va invoca „amenintarea„ prozelitismului. Va fi considerata compensare a impasului in relatia cu Biserica Ortodoxa Rusa. Speculatiile privind „pretul„ acestei „apropieri„ nu vor intarzia.
Este insa suficient a privi actuala situatie a crestinismului in China. O Biserica „oficiala„ este contrapusa Bisericii „catacombelor„. Crestinismul este privit ca factor perturbator, fapt putin surprinzator, si tocmai de aceea religia este , ca in toate regimurile dictatoriale, asumabila sub supravegherea statului, existand tendinta transformarii acesteia in instrument politic.
Afirmam ca initiativa marcheaza dinamismul actualului pontificat si aceasta deoarece, dincolo de intentii, se impun reusitele. Crearea Cardinalului Zen a constituit raspunsul Vaticanului la obstructia Beijingului fata de initiativele „Bisericii Tacerii„. A marcat un impuls in acceptarea „semnelor timpului„, a continuat actiunea Cardinalilor Ignatius Pin-Mei Kung si John Wu, a oferit Chinei o recunoastere a importantei spirituale, mai importanta, in buna masura, decat cea strategica si economico- militara.
Initiativa Sfantului Scaun este consecinta a compasiunii, asumare si continuare a misiunii Papei Ioan Paul al II-lea si semn al deschiderii nu deosebit de uzuale in zilele noastre.
Un corolar al acestui pas spre dialog mi se pare a fi apelul, incununat de succes, al eliberarii lui Abdul Rahman.