Fanteziile din „Codul lui da Vinci” şi realitatea istorică (I)

27.04.2006, Verona (Catholica) - Aşteptarea mediatică creşte în vedere apariţiei în curând pe marele ecran a transpunerii cinematografice a lucrării „Codul lui da Vinci” de Dan Brown. Pentru a demasca presupusele „adevăruri” din opera romancierului american, Editura „Fede & Cultura” a dat la tipar de puţin timp un volum intitulat „Codul dezvăluit”, cu subtitlul „Fanteziile din `Codul lui da Vinci` şi realitatea istorică” (96 de pagini). ZENIT l-a intervievat pe autor, istoricul Marco Fasol, profesor de filozofie la Institutul „Stimmate” din Verona, de asemenea specialist în istoria Noului Testament. Traducerea interviului a fost făcută de pr. Mihai Pătraşcu şi a apărut pe situl Ercis.ro. Astăzi vă oferim prima parte a interviului.

– Înainte de toate, cum v-a venit ideea de a scrie această carte?
– Codul dezvăluit se naşte din numeroasele întrebări ale studenţilor mei în clasă, din conversaţiile cu atâţia cititori ai lui Dan Brown, perplecşi şi îndoielnici în faţa afirmaţiilor tulburătoare din thriller, din atenţia şi din interesul care mi s-a demonstrat de atâţia ascultători ai câtorva conferinţe ale mele ţinute începând din noiembrie 2004. Rămâneam uimit că în Italia, după aproape trei ani de la publicarea Codului lui da Vinci, nimeni nu s-a decis să publice o critică istorică la adresa romanului. Sunt de acord că este vorba de un simplu thriller, însă atunci când se lezează şi se atacă credinţa milioanelor de persoane care nu au mijloacele culturale pentru a riposta, devine necesar – după părerea mea – pentru cel care are un pic de competenţă istorică, să ofere un serviciu de ajutor poporului creştin.

– Astfel aţi decis să scrieţi lucrarea dumneavoastră…
– Văzând tăcerea persoanelor mai competente şi mai autoritare decât mine, la un moment dat m-am decis să scriu acest scurt text. Am încercat să folosesc un limbaj accesibil, adaptat şi marelui public. Voiam să divulg rezultatele studiilor marilor profesori care adesea folosesc un limbaj academic, descurajant şi prolix. A rezultat un volum în mod voit sintetic şi la un preţ accesibil, care încearcă să clarifice marelui public criteriile adoptate de cercetători faţă de izvoarele istorice şi deci şi a Evangheliilor. Am voit să scot în evidenţă şi imensa cantitate de documente şi de argumentări care fac credibil – dintr-un punct de vedere istoric – evenimentul creştin, independent de credinţă. M-am inspirat din studiile mele de peste douăzeci de ani cu privire la istoricitatea Evangheliilor, în lumina papirusologiei, a analizei filologice şi a criticii istorice a ştiinţelor contemporane.

– Cineva ar putea să vă acuze că faceţi o intelectuală „vânătoare de vrăjitoare”…
– Absolut nu! Nu am intenţionat, desigur, să-l încriminez pe Dan Brown, care cu siguranţă a făcut un thriller de succes, o excelentă operaţiune comercială. Dacă ar fi un simplu roman, nu ar fi nici o problemă. Însă pentru mulţi cititori insinuările asupra Evangheliilor apocrife, asupra căsătoriei lui Isus cu Maria Magdalena, asupra rolului de dezinformare al Vaticanului, asupra falsităţii religiilor… sună ca întrebări şi îndoieli care lezează fundamentele istorice ale creştinismului. Rămâneam uimit că credinţa atâtor persoane, mai ales a tinerilor, era chiar pusă în criză de un roman. Un preot chiar mi-a destăinuit că unii credincioşi au declarat că s-au îndoit de propria credinţă tocmai ca urmare a citirii operei Codul lui da Vinci. Pentru aceasta am acceptat provocarea şi am încercat să explic că Evangheliile canonice sunt foarte mult textul cel mai documentat din istorie, cât priveşte numărul de coduri, antichitatea lor, coerenţa lor internă şi compatibilitatea culturală cu contextul iudaic din primul secol.