Preotul misionar Eustachiu van Lieshout: apostol al săracilor şi bolnavilor

16.06.2006, Vatican (Catholica) - Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Cardinalul portughez José Saraiva Martins, a prezidat joi, 15 iunie 2006, în Brazilia, pe „Estadio do Mineirao” din oraşul Bel Horizonte, beatificarea preotului de origine olandeză Eustachiu van Lieshout, aflăm de pe situl Radio Vatican. Născut la 3 noiembrie 1890, acesta a fost călugăr din Congregaţia Sfintelor Inimi a lui Isus şi a Mariei. A ajuns misionar la Rio de Janeiro în 1925, iar apostolatul său a fost orientat spre cei nevoiaşi, dovedind un devotament total, astfel încât faima sa a crescut repede. A murit la 30 august 1943.

Pr. Enrique Losada, superiorul general al Congregaţiei Sfintelor Inimi, vorbeşte despre mediul în care şi-a desfăşurat misiunea pr. Eustachiu. „S-a dedicat mai presus de toate pastoraţiei parohiale atât în Olanda cât şi în Brazilia. Preferaţii săi erau săracii şi bolnavii. Se îngrijea ca enoriaşii săi să nu cadă pradă superstiţiilor, practicilor `spiritiste` prin care încercau să obţină tămăduirea de boli, fapt ce a făcut să se dezvolte în el o sensibilitate deosebită pentru a înfrunta prin rugăciune şi binecuvântare, relele de care suferea lumea. S-a străduit mereu să facă deosebire între sănătatea fizică şi sănătatea spirituală pentru a evita orice interpretare eronată, totuşi, şi pentru una şi pentru alta şi-a dat toată osteneala”.

„Părintele Eustachiu”, continuă superiorul Congregaţiei, „este un model de păstor în care contemplaţia şi acţiunea, spiritualitatea şi slujirea apostolică se integrează foarte intens. Se poate spune că zelul pentru mântuirea persoanelor încredinţate lui a fost un element esenţial al sfinţeniei sale şi apoi acest zel s-a manifestat în mod extraordinar prin vindecările pe care rugăciunile şi binecuvântările sale le realizau în numeroase persoane care recurgeau la ajutorul său. Într-adevăr, se poate spune că ajunsese să fie un om foarte popular şi recunoscut ca sfânt de multe persoane care aflau în el ajutor şi alinare. Salutul său era: `Sănătate şi pace!`.”

În continuare, pr. Enrique Losada relatează un episod din viaţa sa: „Faima sa de sfinţenie şi de a face vindecări era atât de mare încât superiorii au trebuit să ia decizii, şi uneori l-au transferat dintr-un loc în altul pentru a evita probleme de ordine publică. De fapt, când se ştia că părintele Eustachiu era într-un anumit loc, acesta devenea loc de pelerinaj. Aşa s-a întâmplat la Rio de Janeiro, unde a fost nevoie de întreruperea traficului rutier deoarece se adunase atâta lume în faţa bisericii Neprihănitei Zămisliri, pe plaja de la Leblòn, încât era imposibil să se traverseze strada. Negreşit, consecinţele faimei de sfinţenie au fost pentru părintele Eustachiu şi o mare cruce, pe care a trebuit să o accepte, având în vedere faptul că superiorii l-au îndepărtat pentru un anumit timp de la slujirea în public, pentru a evita confuzii şi aglomeraţii”.

În încheiere, pr. Losada vorbeşte despre actualitatea mesajului noului fericit la Bisericii: „Integrarea contemplaţiei şi acţiunii, a spiritualităţii şi serviciului apostolic în dăruire faţă de cei mai săraci şi infirmi este fără îndoială un mesaj important pentru noi, astăzi. Căutarea mijloacelor şi a formelor adecvate pentru a face ca mesajul Evangheliei să ajungă la toate persoanele de orice condiţie socială este şi aceasta o mărturie importantă pentru procesul de evanghelizare din vremea noastră. În fine, capacitatea de a suporta cu seninătate şi pace problemele pe care propriul devotament generos faţă de cei nevoiaşi îl poate comporta atât în relaţia cu autorităţile cât şi cu ceilalţi factori sociali şi bisericeşti, este de asemenea o altă mărturie a părintelui Eustachiu, valabilă pentru toţi”.