Un nou avertisment vizavi de căsătoriile interreligioase
06.02.2007, Roma (Catholica) - Biserica din Italia continuă să transmită semnale de avertizare privitor la dificultăţile speciale cu care se confruntă soţii în căsătoriile interreligioase, în special în cele dintre catolici şi musulmani. Statistici ale ISTAT – biroul naţional de statistică – arată că numărul căsătoriilor între italieni şi străini s-a triplat în ultimii zece ani. În 2005, Conferinţa Episcopală Italiană (CEI) a emis o notă despre „Căsătoriile între catolici şi musulmani în Italia”.
Episcopul Giuseppe Anfossi de Aosta, preşedintele Comisiei pentru Familie a CEI, a reabordat problema în ultimul număr al publicaţiei „Famiglia Cristiana”. Un bărbat şi o femeie „se află la mare distanţă, obiectiv vorbind, atunci când îşi planifică o viaţă împreună ca şi cuplu, ca şi familie, dar provin din lumi culturale şi religioase atât de diferite. Şi se ştie că cu cât distanţa între doi candidaţi la căsătorie este mai mare, cu atât se cere mai mult de la ei ca dialog, înţelegere şi iubire. Când Biserica sugerează prudenţă în cazul căsătoriilor în care unul dintre parteneri este musulman, nu o face doar ca măsură de precauţie ci pentru că pur şi simplu este conştientă de dificultăţile obiective legate de modul de înţelegere a căsătoriei, care este foarte diferit între cele două părţi.”
Printre situaţiile dificile citate de Episcopul Anfossi în articolul din „Famiglia Cristiana” una priveşte formarea din punctul de vedere al credinţei. Pentru un bărbat musulman, băiatul trebuie educat în religia tatălui. „Biserica cere însă mamelor catolice să facă tot ce pot pentru a-şi educa copiii în credinţa catolică. Natural, tatălui musulman i se cere să fie de acord cu dorinţa mamei.” O altă idee subliniată a fost aceea că „în viziunea islamică, instituţia căsătoriei nu se încheie pentru veşnicie”. Statistic, numărul femeilor musulmane care se mărită cu un bărbat catolic este mult mai mic decât invers. Dar şi în acest caz există dificultăţi: „Legea islamică nu recunoaşte consimţământul şi deci nici căsătoria, cerând convertirea viitorului soţ la islamism.”
