Papa leagă unitatea de evanghelizare
15.03.2007, Vatican (Catholica) - Pentru credincioşi, comuniunea în cadrul Bisericii trebuie să fie strâns legată de munca de evanghelizare, a spus Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 14 martie 2007, în cadrul căreia a prezentat o cateheză despre Sf. Ignaţiu de Antiohia. În jur de 40.000 de persoane s-au adunat în Piaţa Sfântul Petru, dintre care aproape un sfert veneau din Apulia, Italia, însoţindu-i pe Episcopii lor în vizita ad limina la Roma.
Sfântul Părinte a continuat ciclul de cateheze despre Părinţii apostolici. Sf. Ignaţiu a fost Episcop de Antiohia, localitate aflată în Turcia de astăzi, între anii 70 şi 107 dC, anul martiriului său în Roma. În drumul său către martiriu, a scris şapte scrisori din oraşele Smirna şi Troia. Pontiful a descris aceste scrisori ca exemple pentru „prospeţimea credinţei generaţiei care încă îi mai cunoscuse pe Apostoli” şi „iubirea înflăcărată a unui sfânt”. Papa a continuat: „Nici un Părinte al Bisericii nu a exprimat cu intensitatea lui Ignaţiu dorinţa arzătoare după unirea cu Cristos şi după viaţa în el… Pentru Ignaţiu unitatea este înainte de toate o prerogativă a lui Dumnezeu, care, existând în trei Persoane, este Unul în unitate absolută. El repetă adesea că Dumnezeu este unitate şi că doar în Dumnezeu ea se găseşte în starea pură şi originară”.
Astfel Ignaţiu a elaborat o viziune particulară asupra Bisericii, potrivit căreia „unitatea ce trebuie realizată pe acest pământ de către creştini nu este altceva decât o imitare, cât mai mult posibil conformă cu arhetipul divin”, a explicat Papa Benedict al XVI-lea. El a continuat: ” În general se poate observa în Scrisorile lui Ignaţiu un fel de tensiune constantă şi fecundă între două aspecte caracteristice ale vieţii creştine: pe de o parte structura ierarhică a comunităţii ecleziale, iar pe de altă parte unitatea fundamentală care îi leagă între ei pe toţi cei care cred în Cristos. În consecinţă, rolurile nu pot fi contrapuse. Ba dimpotrivă, insistenţa în favoarea comuniunii credincioşilor între ei şi cu păstorii lor este în mod continuu reformulată prin elocvente imagini şi analogii: lira, corzile, intonaţia, concertul, simfonia”. Papa a susţinut că este evidentă „responsabilitatea specifică episcopilor, preoţilor şi diaconilor în zidirea comunităţii. Este valabilă pentru ei înainte de toate invitaţia la iubire şi la unitate”.
Sfântul Părinte l-a numit pe Ignaţiu „doctorul unităţii” şi a spus că exemplul lui „îi invită pe credincioşii de ieri şi de astăzi, ne invită pe noi toţi la o sinteză progresivă între raportarea la Cristos (unirea cu el, viaţa în el) şi devotament faţă de Biserica sa (unitate cu Episcopul, slujire generoasă a comunităţii şi a lumii). Aşadar, este necesar să se ajungă la o sinteză între comuniunea Bisericii în interiorul ei şi misiunea de proclamare a Evangheliei faţă de ceilalţi, până într-acolo încât printr-o formă să se exprime cealaltă, şi credincioşii să fie mereu mai mult `în posesia acelui duh nedespărţit, care este Isus Cristos însuşi`”. Papa Benedict al XVI-lea a încheiat rugându-se ca „Domnul să ne ajute să ajungem la această unitate şi să fim găsiţi în final fără pată, pentru că iubirea este aceea care purifică inimile”.
