Presa Bună, un nume vechi şi mereu actual
29.05.2007, Iaşi (Catholica) - Sub acest titlu revista electronică Lumea Catholica a publicat un interviu cu pr. Cornel Cadar, directorul Editurii Presa Bună a Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Preluăm în continuare primele întrebări, invitându-vă să citiţi interviul integral la adresa www.Lumea.Catholica.ro.
– Părinte Cornel, căutând acum câţiva ani prin biblioteca noastră, am găsit împreună cu soţia o enciclică a Papei Pius al XII-lea, Casti Connubii, apărută prin anii 1930. Am fost surprinşi să vedem pe ea scriind „Editura Presa Bună”. De asemenea, era un logo, pe care între timp vedem că l-aţi reactivat, folosindu-l pe cărţile editate în ultimii ani. Presa Bună este deci o editură cu vechime: ce ne puteţi spune despre istoria ei?
– În Dieceza de Iaşi, problema presei s-a pus de timpuriu. Astfel, în perioada 1903-1911 apare „Calendarul catolic”, viitorul Almanah „Presa Bună” (1913-1916; 1919-1948). În prima perioadă a existenţei episcopiei se tipăresc din când în când cărţi la diferite tipografii din Bacău, Iaşi etc. În 1916 este publicat proiectul de statut al Societăţii Catolice Presa Bună; în 1924 are loc deschiderea Bibliotecii Presa Bună, devenită Institutul Presa Bună (1926) sau Editura Presa Bună. Aşa cum reiese din „Actul constitutiv al Institutului «Presa Bună» din Iaşi”, dat de către episcopul Mihai Robu în ziua de 27 februarie 1928, „scopul Institutului «Presa Bună» este editarea şi răspândirea scrierilor bune cu conţinut atât religios cât şi profan”. Activitatea editurii cunoaşte perioade prolifice, când sunt tipărite într-un tiraj mare reviste şi cărţi religioase şi nu numai, dar cunoaşte şi perioade de tăcere impuse de război şi de instalarea la putere a regimului comunist, când, pe o perioadă de 45 de ani, Editura şi Tipografia „Presa Bună” îşi încetează activitatea.
Din anul 1924, o dată cu deschiderea Bibliotecii „Presa Bună”, se tipăresc peste 100 de cărţi şi broşuri, care apar în serii precum „Istorioare morale” (multe traduceri din opera lui Cristofor von Schmidt), „Religioasă”, „Vieţile sfinţilor”. Tot în prima perioadă de activitate editura a mai scos şi Almanahul „Presa Bună”, precum şi alte titluri, printre care valorosul dicţionar al prof. August Scriban. La 15 ianuarie 1949, Editura şi Tipografia „Presa Bună” precum şi „Lumina creştinului” au fost radiate din oficiu din registrul Camerei de Comerţ Iaşi. La 19 mai 1992 a avut loc redeschiderea oficială a Editurii şi a Tipografiei „Presa Bună” Iaşi. Publicaţiile periodice care apar astăzi la Editura „Presa Bună” sunt: „Lumina creştinului”; „Isus prietenul copiilor”; „De la Răsărit până la Apus”; „Buletin istoric”; Almanahul „Presa Bună”; Calendarul Romano-Catolic; Agenda liturgică.
– Aţi pomenit de revista „Lumina creştinului”. Din câte ştiu, acum câţiva ani numerele vechi erau culese pe calculator: în scop arhivistic sau aveţi intenţia reeditării, poate de colecţie, a vechilor numere? De asemenea v-am ruga să ne descrieţi conţinutul obişnuit al unui număr dinainte de 1944.
– Sunt culese numerele vechi pe calculator, încercându-se să se recupereze trecutul revistei. Suntem în căutarea numerelor care ne lipsesc. Amintesc că pentru editură ca şi pentru „Lumina creştinului” după 1948 începe perioada de tăcere. Vechile numere ale revistei au trebuit să fie ascunse bine prin poduri sau distruse.
Trebuie spus că până în 1913 nu era în Moldova nici o revistă catolică. În anul acesta apare la Iaşi „Lumina creştinului” (1913-august 1916; 1919-1943; 1944-1948 – numere sporadice). Ca al 45-lea organ al Apostolatului Rugăciunii, „Lumina creştinului” avea scopul de a instrui pe credincioşi în cele religioase şi de a le face cunoscută viaţa catolică din celelalte părţi. Răsfoind paginile vechi ale revistei, întâlnim articole doctrinare istorice, pastorale ale episcopilor, vieţi de sfinţi, cronici despre evenimente bisericeşti, articole despre misionari, poezii religioase, recenzii de cărţi, evenimente din viaţa Bisericii greco-catolice. Este promovată evlavia către preasfânta inimă a lui Isus. Evident, unele dintre articole vor fi publicate cum s-a făcut deja.
– Revista „Lumina creştinului” are un tiraj pe care probabil nu îl atinge nici suma tirajelor celorlalte reviste diecezane şi eparhiale din România. Este absolut impresionant. Care este secretul acestei largi „pieţe de desfacere” a revistei?
– Nu este neapărat un secret. Tirajul mare se explică în primul rând prin adevărata foame după cuvântul scris care s-a creat în perioada comunistă. Mulţi râvneau după o publicaţie religioasă şi aceasta nu era. Când a fost posibil ca revista să apară, cititorii au căutat-o. Desigur, intră aici şi munca preoţilor de a prezenta revista şi importanţa ei pentru credincioşi. Sunt apoi celelalte: structura revistei care are rubrici pentru diverse categorii (familii, tineri, copii etc.), articolele care rar depăşesc o pagină, o rubrică de „Poşta redacţiei” care poartă dialog cu cititorii, menţinerea abonamentului la un preţ scăzut cu ajutorul credincioşilor din Moldova care contribuie prin colecta care se face în Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale etc.
