Ioan Crisostomul: un mare Părinte al doctrinei sociale
26.09.2007, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei sale generale de miercuri, 26 septembrie 2007, care s-a desfăşurat în Piaţa Sf. Petru în prezenţa a peste 20.000 de persoane, Papa Benedict al XVI-lea a rezumat cateheza pe care a început-o cu o săptămână în urmă despre Sf. Ioan Crisostomul. Acest Părinte al Bisericii a fost numit Episcop de Constantinopol, capitala Imperiului Roman de răsărit, în anul 397, şi imediat a început să planifice reforma Bisericii, a spus Papa. „Austeritatea palatului episcopal”, a adăugat el, „trebuie să fie un exemplu pentru fiecare”. Datorită „preocupări sale pentru săraci”, sfântul „a creat numeroase instituţii caritabile foarte apreciate”.
„Ca un adevărat păstor, el i-a tratat pe toţi cu cordialitate. … În particular, el a arătat întotdeauna o mare preocupare pentru femei şi un interes particular pentru căsătorie şi familie. I-a invitat pe credincioşi să participe la viaţa liturgică, pe care geniul lui creator a făcut-o deosebit de splendidă şi atractivă”. Cu toate acestea, „în ciuda inimii sale bune, … datorită interacţiunii sale permanente cu autorităţile şi instituţiile civile, s-a aflat adesea implicat în probleme şi intrigi politice, … şi a fost condamnat la exil”, unde a murit în anul 407.
„Despre Sf. Ioan Crisostomul s-a spus”, a continuat Papa, „că Dumnezeu a făcut ca oamenii să vadă în el un alt Paul, un Doctor al Universului. … Viziunea lui ideală este clar exprimată în comentariul său la primele pagini ale Cărţii Genezei”, în care el meditează asupra „celor opt lucrări realizate de Dumnezeu în secvenţa de şase zile”. Sfântul a dorit „să conducă credincioşii înapoi de la creaţie la Creator, … la Dumnezeul binevoitor … care îi trimite omului căzut o scrisoare: Sfânta Scriptură”. Episcopul de Constantinopol s-a referit de asemenea la Dumnezeu ca la „un Tată blând, Doctor al sufletelor, Mamă şi Prieten plin de afecţiune”. În final „Dumnezeu este cel care coboară la noi, ia formă trupească, … moare pe cruce, … şi devine cu adevărat Dumnezeu cu noi, fratele nostru”.
„Pe lângă aceste trei stadii – Dumnezeu care este vizibil în creaţie, Dumnezeu care ne scrie o scrisoare, şi Dumnezeu care coboară la noi – există un al patrulea stadiu în viaţa şi activitatea creştinilor: principiul vital şi dinamic al Duhului Sfânt care transformă realitatea lumii. Dumnezeu vine în vieţile noastre… şi ne transformă din interior”. În comentariul său la Faptele Apostolilor, Sf. Ioan Crisostomul propune „modelul Bisericii primare ca model pentru societate, creând o `utopie` socială… şi căutând să dea un suflet şi un aspect creştin cetăţii. Cu alte cuvinte, Crisostomul a înţeles că nu era suficient să dai de pomană, să îi ajuţi pe săraci unul câte unul, ci mai degrabă este necesară crearea unei noi structuri, un model pentru societate… bazat pe Noul Testament. De aceea, îl putem considera ca unul dintre marii Părinţi ai doctrinei sociale a Bisericii”.
Cu Sf. Paul, Sf. Ioan Crisostomul „a sprijinit primatul fiinţelor umane, inclusiv al sclavilor şi al săracilor”. Acest lucru contrasta cu structura polis-ului grecesc în care „largi sectoare ale populaţiei erau excluse de la dreptul la cetăţenie”. În cetatea creştină, pe de altă parte, „toţi sunt fraţi şi surori cu aceleaşi drepturi”. La sfârşitul vieţii sale, Sf. Ioan Crisostomul a revenit la tema „planului lui Dumnezeu pentru omenire”, reafirmând că „Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi cu o iubire infinită, şi aşadar doreşte ca toţi să ne mântuim”.
