Sfinţirea capelei castelului de la Obreja
22.10.2007, Blaj (Catholica) - Duminică PF Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al BRU, s-a aflat împreună cu un sobor de preoţi la Obreja pentru resfinţirea capelei castelului de aici, aparţinând surorilor Congregaţiei Inimii Neprihănite. Tot în acea zi noi candidate au depus voturile în Congregaţia amintită, iar Adrian Ciontea a fost hirotonit preot, aflăm dintr-o corespondenţă semnată de pr. Ioan Mitrofan pe BRU.ro.
Pr. Mitrofan oferă câteva notiţe istorice: „E ştiut că în castelul de la Obreja şi-au desfăşurat activitate religioasă atât călugării bazilieni greco-catolici cat şi măicuţele din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului – prima congregaţie feminină autohtonă din cadrul Bisericii noastre. Anul 1948 şi chiar şi ziua de 21 octombrie a constituit pentru Biserica noastră şi pentru ordinele sale călugăreşti un moment de cumpănă. Desfiinţarea oficială a Bisericii noastre pe lângă prigoana episcopilor şi preoţilor a adus suferinţă şi amărăciune şi congregaţiilor călugăreşti. După câţiva ani castelul a devenit Şcoală ajutătoare pentru copii cu probleme sociale în familie aşa că s-au făcut modificări şi adaptări pentru ocrotirea acestor copii.”
„Trecerea a încă mai bine de cinci decenii de `uitare` a Bisericii Române Unite încheiată în 1989 a atras după sine reactualizarea legăturilor sufleteşti cu Castelul din Obreja. După un timp destul de lung în ani de tergiversare a restituirii proprietăţilor, castelul a revenit în proprietatea Bisericii Unite, urmând a i se atribui o destinaţie potrivită cu menirea sa străbună. Congregaţia Inimii Neprihănite […] a fost cea care a solicitat cu bucurie şi interes să i se atribuie din partea BRU această Mănăstire pentru a-i da, după restaurare o utilitate specifică în cadrul Bisericii. Astăzi, după mai bine de doi ani de eforturi, griji, cheltuieli… la castelul din Obreja e mare sărbătoare: lucrările principale de restaurare s-au terminat, capela s-a reconstruit precum era în 1948-50 şi membre de valoare ale CIN, trăiesc de multişor în această casă; suportă privaţiunile şi greutăţile acestui nou început şi sunt preocupate ca viaţa de comunitate să reînflorească la Obreja spălând în uitare suferinţe şi umilinţe ale anilor de prigoană a Bisericii noastre în toate structurile ei.”
