Dumnezeu nu îi abandonează pe bolnavi

1 răspuns

  1. Cuvantul Lui Dumnezeu se aude mai ales cand zgomotele lumii scad si sunt acoperite de tacerea suferintei. Astfel, in aceasta tacere, nu suntem niciodata singuri.
    Pentru unii, suferinta mareste distanta fatza de Dumnezeu : „cum este posibil asa ceva ? ! Dumnezeu m-a uitat ! „… si durerea continua – crancena, coplesitoare, sporita de ideea abandonului. Pentru altii, fiecare clipa a vietii este prilej de apropiere de Dumnezeu. Iar suferinta constituie inca un pas… si inca unul. Uneori se produc miracole, alteori – NU. Dar nu credinta are nevoie de miracole, ci miracolele, ca sa se implineasca, au nevoie de credinta. De fapt, de iubire. Si in iubire nu esti niciodata singur. E tocmai ce arata vizita si cuvintele Sfantului Parinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.