Fostul Provincial iezuit greco-catolic a trecut la Domnul
06.03.2008, Lugoj (Catholica) - „În ziua de 6 martie 2008, a trecut la cele veşnice, Fratele nostru întru Cristos, Mons. Emil Puni, iezuit, Vicar General Emerit al Eparhiei de Lugoj” – anunţă astăzi Episcopul Alexandru Mesian. „Plecarea sa dintre noi la cele veşnice constituie o mare pierdere, dar suntem încredinţaţi, că acolo în cer, îşi va lua dreapta răsplată pentru frumoasa viaţă de 92 de ani, închinată lui Dumnezeu şi cinstirea Preacuratei Fecioare Maria. Slujba de înmormântare va avea loc în cadrul Sfintei Liturghii la Biserica „Imaculata” din Deva, în ziua de 8 martie 2008, începând cu orele 11.00.”
Născut în anul 1916, intră în Societatea lui Isus în 1936, fiind sfinţit preot în 1943, la capătul formării sale efectuate în Olanda. Întors în ţară, va cunoaşte din plin prigoana comunistă în calitate de greco-catolic şi preot călugăr, intrând în repetate rânduri în închisoare şi efectuând o perioadă îndelungată de muncă silnică la Canal. Din 1958 este desemnat în clandestinitate Provincialul iezuiţilor din România, responsabilitate pe care a purtat-o până în 1995. Pentru o perioadă a fost şi Vicar General al Eparhiei de Lugoj, iar la Deva a reuşit, după multe eforturi, să ridice o biserică greco-catolică. Generaţii întregi de tineri din România îşi amintesc de pr. Puni ca de un părinte spiritual emblematic, iar Societatea lui Isus din România îi datorează atât supravieţuirea în timpul comunismului cât şi revigorarea ei de după 1989, scrie pr. Henryk Urban, SJ, într-un material primit la redacţie. Dumnezeu să-l primească în odihna Sa!
Fie ca Domnul sa-l odihneasca in Pacea, Lumina si Bucuria Sa, facandu-l partas Mantuirii Sale, pentru vrednicia si credinciosia cu care si-a urmat chemarea de consacrat Domnului, pentru jertfa de sine si sfasierea de inima cu care „a nascut„ Domnului fii pentru viatza in El. Amin.
L-am cunoscut pe Parintele Puni (unchiul Emil) când aveam 10 ani si m-a pregatit în secret pentru prima împartasanie în anii grei de teroare ai comunismului(1956). De atunci am ramas foarte apropiati desi ne vedeam rar în ultimul timp dat fiind ca din martie 1989 eu traiesc în Bruxelles. Fie ca Domnul sa-l odihneaca în pace si sa-l rasplateasca pentru toata viata lui dedicata Bisericii si credintei în Dumnezeu.
Horia Crisciu, Bruxelles