Decesul scriitorului rus Alexandr Soljeniţîn

04.08.2008, Roma (Catholica) - În seara zilei de duminică, 3 august 2008, a decedat, la vârsta de 89 de ani, în urma unei insuficienţe cardiace severe, în locuinţa sa din Moscova, scriitorul rus Alexandr Soljeniţîn, câştigător al Premiului Nobel pentru literatură, autor al „Arhipelagului Gulag” şi importantă figură a dizidenţei sovietice. În 1993 s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea, şi câteva luni mai târziu a revenit în patria sa după un exil ce a durat douăzeci de ani. Întors în Rusia, a continuat să urmărească cu atenţie evoluţiile politice şi sociale şi să invoce instaurarea unei democraţii solide. Funeraliile vor avea loc miercuri, 6 august, la Moscova, unde va fi înmormântat scriitorul, informează Radio Vatican.

Alexandr Soljeniţîn a fost omul care cu curaj şi din iubire pentru adevăr a relatat lumii ruşinea gulagurilor. A fost o realitate pe care a cunoscut-o de aproape, pentru că a petrecut aici 8 ani, după o condamnare pentru înaltă trădare a patriei în 1945 – pentru că a făcut într-o scrisoare o aluzie împotriva politicii staliniste. Din acea experienţă s-au născut opere ce i-au adus Premiul Nobel pentru literatură în 1970. S-a născut şi „Arhipelagul Gulag”, trilogia atât autobiografie cât şi cercetare istoriografică, tradusă în străinătate în 1974, care l-a constat pe scriitor un exil de douăzeci de ani. În Elveţia, şi mai apoi în SUA, a continuat să îşi facă auzită propria voce în apărarea libertăţii. Dintre lucrările apărute şi în limba română, după 1989, amintim: „Arhipelagul Gulag”, „Pavilionul Canceroşilor”, „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”, „Viţelul şi stejarul”.

Despre figura lui Aleksandr Soljeniţîn, Giada Aquilino a stat de vorbă pentru Radio Vatican cu pr. Sergio Mercanzin, fondator şi director al Centrului Rusia Ecumenică, care l-a cunoscut personal pe scriitorul rus şi familia sa. Acesta a vorbit mai întâi despre întâlnirea lui Soljeniţîn cu Papa Ioan Paul al II-lea, din octombrie 1993: „a fost o audienţă lungă, foarte lungă şi amândoi erau la sfârşit extrem de emoţionaţi. Erau două mari figuri care au avut norocul să se cunoască personal: doreau acest lucru de zeci de ani… Amândoi aveau conştiinţa faptului că a fi de origine slavă era o mare oportunitate şi apoi, natural, întâlnirea a fost şi o înţelegere într-o mare bătălie pentru libertate. S-a vorbit despre situaţia din lume, dar în particular despre situaţia din Rusia, despre Răsărit şi evident despre raporturile dintre catolici şi ortodocşi. Să ne amintim că Soljeniţîn a fost la vârstă adultă, şi mai apoi pentru tot restul vieţii sale, un credincios ortodox declarat”.

Pr. Sergio Mercanzin a afirmat că Soljeniţîn „a reprezentat înainte de toate figura unui martir: persecuţiile la care a fost supus au fost foarte dure şi aş spune că nici exilul nu a fost mai uşor pentru el, care era un rus adevărat, având rădăcinile în ţara sa. Exilul a fost aşadar o suferinţă la fel de mare ca şi Gulagul… Aş spune că Soljeniţîn a fost cu adevărat un mare transformator al Rusiei: poate – dacă nu am fi avut „Arhipelagul Gulag” şi celelalte opere ale sale – am fi avut o altă idee, o altă concepţie despre ceea ce a fost comunismul în Uniunea Sovietică… Îmi amintesc o profeţie făcută când a fost expulzat: cineva – văzând opoziţia dintre Soljeniţîn şi regimul sovietic, pe atunci reprezentat de Breznev – a spus: „peste câteva decenii nimeni nu îşi va mai aminti de această criză, dar toţi îşi vor aminti de figura luminoasă a persecutatului, Soljeniţîn”.

Legături

• Wikipedia despre Aleksandr Soljeniţîn