Fratele Papei dezvăluie detalii din viaţa acestuia
01.10.2008, Roma (Catholica) - Într-un interviu luat de Andrea Tornielli pentru ziarul italian Il Giornale, fratele Papei Benedict al XVI-lea, Mons. Georg Ratzinger, dezvăluie mai multe detalii necunoscute din viaţa Pontifului, cum ar fi acela că a spus la un moment dat că Benedict ar fi un nume bun pentru un Papă, şi că nu a participat niciodată la întâlnirile tineretului hitlerist, în rândurile căruia era ogligat să se înscrie.
În cadru interviului luat în Regensburg, Germania, Mons. Ratzinger a spus că fratele său a fost „un copil vioi, dar nu un cutremur. Mi-l amintesc ca fiind întotdeauna vesel. De când era copil a arătat o mare sensibilitate faţă de animale, flori şi în general faţă de întreaga natură. Poate de aceea primea întotdeauna ca şi cadouri de Crăciun animale de casă. Grija faţă de natură şi faţă de fiinţele vii îi era caracteristică”. Vorbind despre familia lor, Mons. Ratzinger a spus că aceasta era „foarte unită” şi că tatăl său a fost „un comisar de poliţie provenind dintr-o străveche familie de fermieri din Bavaria de jos. Mama mea a fost fiica unor meşteşugari, şi înainte de a se căsători a lucrat ca şi bucătăreasă. Când era posibil, ca şi copii mergeam zilnic la Liturghie”.
Arătând că tatăl lor a considerat nazismul a fi „o catastrofă şi nu doar cel mai mare duşman al Bisericii ci şi al tuturor credinţelor şi al vieţii umane în general”, Mons. Ratzinger a spus că el şi fratele lui au fost forţaţi să se alăture Tineretului Hitlerist deoarece „statul impunea ca toţi copiii de şcoală, în funcţie de vârsta lor, să fie înscrişi în anumite grupuri de tineret. Fiind obligatoriu, am fost înscrişi în bloc. Nu exista libertate de a alege, şi a nu participa aducea consecinţe negative”. El a spus că fratele său, Joseph, „nu participa la întâlniri”, şi acest fapt „a provocat daune economice familiei mele deoarece, nefăcând acest lucru nu puteam primi reduceri de la taxele şcolare”.
Amândoi au fost ministranţi şi vocaţiile lor le-au fost clare devreme, „mai întâi mie şi apoi lui”. „La Tittmoning, Joseph a primit Sacramentul Mirului de la Cardinalul Michael Faulhaber, marele Arhiepiscop de Monaco. El a fost impresionat şi a spus că îşi doreşte să devină Cardinal. Dar după numai câteva zile, privind un zugrav care zugrăvea pereţii casei noastre, a spus că vrea să fie şi zugrav când va creşte mare”. Mons. Georg Ratzinger a arătat că al doilea război mondial a fost o perioadă dificilă pentru familie. „Aveam un tichet pentru a cumpăra raţiile lunare, care erau pur şi simplu produse generice ca zahăr, unt, ulei şi puţină carne”.
Amândoi au fost hirotoniţi preoţi în 1951 şi amândoi au considerat întotdeauna Liturghia a fi centrul „credinţei şi acţiunii noastre, este întâlnirea personală cu Dumnezeu. În mod natural este pe primul loc. Nu ne putem imagina o zi fără Liturghie. Ar fi săracă şi i-ar lipsi esenţialul”, a spus el. Mons. Ratzinger a declarat că a fost „dezamăgit” când fratele său a fost ales Papă, deoarece „aceasta însemna că trebuie să ne reconfigurăm semnificativ relaţia”, pentru că nu mai puteau să se vadă atât de mult. „În orice caz, după decizia umană a Cardinalilor, aceasta este voinţa lui Dumnezeu şi trebuie să îi spunem da”.
Mons. Georg a mai spus: „În urmă cu câţiva ani, fratele meu mi-a spus: `Benedict ar fi un nume bun pentru un nou Papă`. Acum nu îşi mai aminteşte acest lucru, dar eu îmi amintesc foarte bine”. El a mai vorbit şi despre personalitatea fratelui său. „Nu a fost niciodată un om obraznic, jignindu-i intenţionat pe ceilalţi. A avut întotdeauna un mare respect pentru opiniile celorlalţi. Adesea media creează imagini eronate ale persoanelor”. În cele din urmă, Mons. Georg a vorbit despre consecinţele experienţei de a fi fratele Papei: „Când merg în oraş, întâlnesc întotdeauna oameni care mă salută binevoitori, în special turişti italieni. Îmi spun `fratele Papei`”. Nu şi-a imaginat şi nu s-a aşteptat niciodată că el ar fi acesta. „A fost destul de neobişnuit ca un german să devină Papă, deoarece acest lucru nu s-a mai întâmplat de secole. Nici măcar nu ne-am gândit vreodată că vom avea această cinste, care a fost total dincolo de aşteptările noastre”.
