Trei atitudini date de credinţa în viaţa de apoi

13.11.2008, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale de miercuri, 12 noiembrie 2008, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că credinţa în Înviere trebuie să îi conducă pe creştini la trei atitudini fundamentale. Sfântul Părinte a continuat reflecţia sa asupra vieţii şi teologiei Sf. Paul. După ce a analizat faptul că libertatea interioară a Apostolului se bazează pe credinţa sa în învierea morţilor la viaţa în Cristos, Papa a arătat cum îi încurajează învăţătura sfântului pe creştinii din secolul 21.

„Prima atitudine [pentru creştini]”, a spus el, „este siguranţa că Isus a înviat, se află alături de Tatăl, şi astfel, este cu noi pentru totdeauna. […] De aceea, suntem în siguranţă şi liberi de teamă. Acesta a fost un efect esenţial al predicării creştine. Teama de spirite şi zei era răspândită în întreaga lume antică. Şi astăzi, misionarii descoperă – alături de atât de multe elemente bune în religiile naturale – teama de spirite şi de puterile potrivnice care ne ameninţă. Cristos este viu; el a învins moartea şi a învins toate aceste puteri. Trăim cu această certitudine, cu această libertate, cu această bucurie. Acesta este primul element al trăirii noastre orientate spre viitor”.

A doua atitudine pentru creştinii plini de credinţă este siguranţa că Cristos „este cu mine”, a continuat Pontiful. „Şi că în Cristos viitorul lumii a început deja – aceasta dă de asemenea certitudinea speranţei. Viitorul nu este un întuneric în care rătăcesc cu toţii. Nu este aşa. Fără Cristos, şi pentru lumea de astăzi, viitorul este întunecat; există teamă de viitor – foarte multă teamă de viitor. Creştinul ştie că lumina lui Cristos este mai puternică şi de aceea, trăieşte într-o speranţă care nu este vagă, într-o speranţă care dă certitudine şi curaj în faţa viitorului”. Această certitudine, a afirmat Papa remarcând a treia atitudine, nu justifică însă în nici un fel o fugă de responsabilităţi în viaţa prezentă. „Cu adevărat, trăim cu o mare responsabilitate. Avem talente, trebuie să lucrăm pentru ca această lume să se deschidă faţă de Cristos, pentru ca să fie reînnoită”.

Papa şi-a încheiat audienţa cu o reflecţie asupra unei rugăciuni pe care ne-a învăţat-o Paul: „`Marana, tha`, care înseamnă `Vino, Doamne!`” „Putem şi noi să ne rugăm astfel?” a întrebat Sfântul Părinte. „Mi se pare că pentru noi astăzi, în vieţile noastre, în lumea noastră, este dificil să ne rugăm sincer pentru ca această lume să piară, pentru ca să vină Noul Ierusalim, pentru ca să vină judecata finală şi Cristos judecătorul”. Papa a susţinut însă că există un mod în care creştinii de astăzi se pot uni cu predecesori lor în a spune „Vino, Doamne Isuse”. „Cu siguranţă, nu dorim ca sfârşitul lumii să vină acum. Dar, pe de altă parte, dorim ca această lume nedreaptă să se încheie. Dorim de asemenea ca această lume să fie profund schimbată, ca să înceapă civilizaţia iubirii, [dorim] să vină o lume a dreptăţii şi a păcii, fără violenţă, fără foamete”.

„Dorim toate acestea – şi cum se pot întâmpla fără prezenţa lui Cristos? Fără prezenţa lui Cristos, o lume dreaptă şi înnoită nu va veni niciodată cu adevărat”. De aceea, a adăugat Papa, „deşi într-un alt mod, total şi profund, şi noi putem şi trebuie să spunem: `Vino, Doamne! Vino în lumea noastră, în felul în care ştii. Vino acolo unde este nedreptate şi violenţă. Vino în lagărele de refugiaţi, în Darfur şi în Kivu de Nord, în atât de multe locuri din lume. Vino acolo unde predomină drogurile. Vino, de asemenea, între acei bogaţi care au uitat de tine şi care trăiesc doar pentru ei înşişi. Vino acolo unde nu eşti cunoscut. Vino în lumea ta şi reînnoieşte lumea de astăzi`”.