Beda Venerabilul: sfânt şi învăţat
19.02.2009, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale desfăşurate în dimineaţa zilei de miercuri, 18 februarie 2009, în Piaţa San Pietro, în prezenţa a 15.000 de persoane, Papa Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza sa Sf. Beda Venerabilul. Beda s-a născut în jurul anului 672 în regiunea engleză Northumbria. Când avea vârsta de şapte ani, familia a încredinţat educaţia lui abatelui unei mănăstiri benedictine din apropiere şi el a devenit „unul dintre cei mai de seamă învăţaţi ai Evului Mediu timpuriu… Învăţătura şi faima scrierilor lui i-au adus mulţi prieteni dintre principalele personalităţi ale timpului său, care l-au încurajat să îşi continue munca, aducând astfel beneficii pentru atât de mulţi oameni”.
„Sfânta Scriptură a fost izvorul constant al reflecţiilor teologice ale lui Beda”. El a privit „evenimentele din Vechiul şi din Noul Testament împreună”, ca pe „o cale spre Cristos”. Drept exemplu, Papa Benedict al XVI-lea a menţionat interpretarea dată de Beda construirii Templului din Ierusalim: „Aşa cum şi păgânii au ajutat la construirea străvechiului Templu furnizând materiale şi experienţa tehnică a maeştrilor lor constructori, şi în edificarea Bisericii au fost implicaţi apostoli şi învăţători care au venit nu doar din străvechile popoare ebraic, grec sau latin, ci şi din noile popoare, dintre care Beda îi menţionează pe celţii irlandezi şi pe anglo-saxoni”.
Papa a vorbit apoi despre câteva dintre lucrările scrise ale sfântului, cum ar fi „`Chronica Maiora` în care a stabilit o cronologie ce va deveni baza calendarului universal `ab incarnatione Domini`… şi `Istoria eclesiastică a poporului englez`, datorită căreia este cunoscut ca părintele istoriografiei engleze. „Trăsăturile caracteristice ale Bisericii pe care Beda a căutat să le sublinieze sunt: catolicitatea, văzută ca fidelitate faţă de tradiţie dar în acelaşi timp cu deschidere faţă de evoluţia istorică, şi drept căutare a `unităţii în diversitate`… a apostolicităţii şi a `romanitas`. În acest context, Beda a considerat extrem de important să convingă Bisericile din zona lui să celebreze Paştile împreună, în conformitate cu calendarul roman”.
„Beda a fost de asemenea un mare maestru al teologiei liturgice… educând credincioşii la a celebra misterele credinţei cu bucurie, şi la a reflecta aceste mistere în mod coerent în vieţile lor, aşteptând manifestarea lor deplină la a doua venire a lui Cristos. Mulţumită modului în care a abordat el teologia – care a implicat o combinare a Bibliei, a liturgiei şi a istoriei – Beda are un mesaj modern pentru diferitele `stări` de viaţă creştină. El le aminteşte învăţaţilor de două sarcini esenţiale: a scruta minunăţiile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a le prezenta credincioşilor într-o manieră atractivă, şi a explica adevărurile dogmatice evitând complicaţiile eretice şi păstrând `simplitatea catolică`, cu atitudinea celor umili şi mici cărora îi este plăcut lui Dumnezeu să le reveleze misterele Împărăţiei”.
La rândul lor, păstorii „trebuie să acorde prioritate predicării, nu doar prin omilii şi vieţile sfinţilor, ci şi folosind icoane, procesiuni şi pelerinaje”. Persoanelor consacrate, „Beda le recomandă să se concentreze pe apostolat, atât prin colaborarea cu Episcopii în diferite activităţi pastorale în sprijinul tinerelor comunităţi creştine, cât şi prin a se dărui pe ei înşişi pentru misiuni de evanghelizare”. De asemenea, „el i-a îndemnat pe credincioşii laici să fie stăruitori în educaţia lor religioasă… i-a învăţat să se roage în continuu… oferind toate acţiunile lor ca o jertfă spirituală în unire cu Cristos”. Beda Venerabilul a murit în luna mai a anului 735. Papa Benedict al XVI-lea a concluzionat subliniind faptul că „prin lucrările lui şi-a adus o contribuţie eficientă la construirea unei Europe creştine”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
